Dicționar de sinonime

Sinonime turbare

Cuvântul „turbare” are următoarele sinonime:

turbare ( substantiv )
  • ciumăfaie
  • furie
  • înverșunare
  • laur
  • mânie
  • rabie
  • turbă
  • turbăciune
  • pornire
  • enervare


Sinonime Apropiate

  • furie - pornire, mânie, înverșunare, dezlănțuire, turbare, patimă
  • năbădăi - nazuri, capricii, mofturi, toane, fasoane, fițe, furie, pornire, mânie
  • vas - farfurie, strachină, recipient, oală, ciubăr, găleată, vadră, navă, corabie
  • laur - dafin, ciumăfaie, glorie, cinste, faimă, distincție
  • bruiaj - perturbare, tulburare, larmă, zgomot
  • procedeu - modalitate, mod, manieră, mijloc, fel, metodă, sistem, soluție
  • procedură - practică, formalitate, manieră
  • râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
  • suflu - suflare, adiere, boare, respirație, elan, avânt, pornire, entuziasm
  • tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
  • tendință - pornire, dispoziție, înclinare, aplecare, năzuință, aspirație
  • tratament - terapeutică, terapie, îngrijire, comportament, manieră, atitudine, evoluție, schimbare, mutație
  • vapor - navă, corabie, vas, bastiment
  • velă - pânză (de corabie)
  • zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură

Dex turbare

  • turbare 1 Pierdere a rațiunii. 2 Boală infectocontagioasă, specifică unor animale și ocazională la om, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte rabie, turbă1 (1), turbăciune, nebuneală, turbătură (2). 3 (; ; ) ~ de cap Zăpăceală. 4 Fior1 (2). 5 Mânie nestăpânită furie, violență, turbă1 (2), turbăciune (1), turbătură (1). 6 Intensitate. 7 Boală la albine, manifestată printr-o mare agitație care le provoacă moartea. 8 (; ; ~-cornută) Ciumăfaie (1) (Datura stramonium). 9 Dafin (1) (Laurus nobilis). 10 (; ; ~a-câinelui) Zârnă (Solanum nigrum).
  • TURBÁRE, turbări, 1. Boală infectocontagioasă comună omului și animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă2. 2. Mânie, furie nestăpânită; înverșunare, turbăciune. ◊ Turbare de cap = zăpăceală, confuzie. ♦ Intensitate; violență. Vântul bate cu turbare.turba.


Sinonimul cuvântului turbare

Sinonimul cuvântului turbare


Testează-te!