Sinonime urgisire

Cuvântul „urgisire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• opresiune - apăsare, oprimare, asuprire, împilare, persecuție
• obidă - durere, suferință, mâhnire, amărăciune, nedreptate, asuprire, oprimare, umilire, persecuție
• jug - asuprire, oprimare, apăsare
• povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
• presiune - apăsare, condensare, strângere, constrângere, obligare, forțare
• sclavaj - robie, captivitate, mizerie, oprimare
• tristețe - amărăciune, mâhnire, jale, apăsare, deprimare
• minunăție - ciudățenie, bazaconie, năzdrăvănie, poznă, comedie, drăcie
• calvar - chin, suferință, durere, mizerie, apăsare
• crampă - colică, spasm, strânsoare
• curiozitate - interes, dorință, indiscreție, insinuare, ciudățenie, năzdrăvănie, bizarerie, bazaconie, drăcie
• durere - suferință, întristare, mâhnire, chin, amărăciune, jale, amar, obidă
• comedie - piesă, teatru (vesel), pățanie, bazaconie, năzdrăvănie, poznă, drăcie, comicărie, ciudățenie
• greutate - povară, sarcină, încărcătură, pondere, dificultate, piedică, opreliște, impas, neajuns
• necaz - neajuns, belea, bucluc, supărare, pacoste, impas, pocinog, dificultate, păs

Dex urgisire

• URGISÍRE, urgisiri, ( și ) Acțiunea de a (se) urgisi și rezultatul ei. – urgisi.
• URGISÍRE, urgisiri, Acțiunea de a urgisi; năpăstuire, ură; dispreț. Urgisit de cer și oameni, le-am răspuns prin urgisire! MACEDONSKI, O. I 11.
• URGISÍ, urgisesc, IV. 1. A provoca cuiva mari neplăceri, nedreptăți, persecuții. 2. A se mânia, a se înfuria. – Din orghízome (după urgie).
• URGISÍ, urgisesc, IV. 1. A năpăstui, a condamna, a oropsi; a desconsidera. Femeia îl rîzgîiase o vreme și-l urgisea acum. PAS, L. I 46. Urgisit de toți să fii, Tu de-a pururea iubește. VLAHUȚĂ, O. A. 27. De-oi ști chiar că-i urgisi pe bătrînul Iablonovschi... mi-oi face datoria de a-ți spune adevărul. ALECSANDRI, T. 1489. 2. (Învechit) A se supăra, a se înfuria. O să se urgisească tatăl său pă mine. GORJAN, H. I 137.
• A URGISÍ ~ésc tranz. pop. (persoane) A face să suporte o urgie, o năpastă; a năpăstui; a oropsi. /<ngr. órghizomai
• A SE URGISÍ mă ~ésc intranz. înv. A fi cuprins de furie; a se înfuria. /<ngr. órghizomai
• urgisì v. 1. a urî tare, a detesta; 2. a lăsa în părăsire: a urgisit copilul într’o pădure; 3. pop. a exila: l’a urgisit departe în lume. .
• urgisésc v. tr. (d. urgie, după ngr. orgizo, aor. órgisa, înfuriĭ). Daŭ urgiiĭ, oropsesc, nu maĭ ĭubesc, nu vreaŭ să maĭ văd. Dizgrațiez, depărtez, exilez: Aŭgust l-a urgisit pe Ovidiŭ la Tomi. L. V. Înfuriĭ, fac să se înfurie (Bibl. 1688). V. refl. Mă înfuriĭ. V. intr. A urgisi peste cineva. – L. V. și (în)urghisesc (după ngr.), exilez.

Sinonimul cuvântului urgisire

Testează-te!