Dicționar de sinonime
Sinonime vânzoli
Cuvântul „vânzoli” are următoarele sinonime:
vânzoli ( verb )
- agita
- colcăi
- foi
- forfoti
- frământa
- furnica
- mișui
- mișuna
- roi
- viermui
- a se frământa
- a se agita
- a se zbate
- a se mișca
- a forfoti
Sinonime Apropiate
- foi - a mișuna, a se mișca, a se agita, a colcăi, a furnica, a forfoti
- colcăi - a foi, a mișuna, a se agita, a viermui, a furnica, a forfăi
- mișuna - a forfoti, a se agita, a foi, a se frământa, a viermui
- forfotă - foială, agitație, animație, furnicare, mișuială, viermuire
- forfoti - a furnica, a mișuna, a se foi, a se învârti, a roi, a viermui
- zvârcoli - a se zbate, a se agita, a se zbuciuma, a se frământa
- foșni - a fâșâi, a susura, a suna, a foșnăi, a zumzăi, a mișuna, a se mișca, a se frământa
- furnicar - mușuroi, mișunare, agitație, aglomerare, înghesuială
- agita - a (se) frământa, a (se) zbuciuma, a (se) tulbura, a răzvrăti, a incita, a revolta, a mișca
- strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
- zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
- fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
- flutura - a fâlfâi, a clătina, a legăna, a agita, a mișca, a vântura
- foială - furnicar, forfotă, agitație, fâțâială, fojgăială
- frământa - a plămădi, a malaxa, a amesteca, a se agita, a fremăta, a se foi, a răsuci, a învârti, a freca
Dex vânzoli
- VÂNZOLÍ, vânzolesc, IV. 1. și A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. A se război, a se lupta. – Din vonszolni.
- A SE VÂNZOLÍ mă ~ésc intranz. A se mișca încolo și încoace; a nu sta locului; a nu-și găsi locul; a se frământa;a se agita; a se zvârcoli. /Orig. nec.
- VÎNZOLÍ, vînzolesc, IV. 1. A frămînta, a răscoli. Vîntoasa vînzolea sălciile pletoase. C. PETRESCU, R. 6. Să răstoarne carele Vînzolind covoarele. Să desfunde lăzile, Să-și împartă prăzile. IOSIF, PATR. 69. Mi se părea chiar că zmeurișul e vînzolit de o vietate puternică. HOGAȘ, M. N. 161. ◊ Gîndiri răzlețe zbuciumau și vînzoleau mintea. CONTEMPORANUL, VI 104. ♦ A se agita, a se frămînta; (despre mulțimi) a forfoti. Copiii se vînzoleau și se tăvăleau în năsip pînă la malul bălții. SADOVEANU, O. VIII 130. Pe trotoarele largi se vînzolea o lume pestriță. REBREANU, R. I 17. Leon nu putea să doarmă. Se vînzolea în pat, neliniștit, ca într-o mare cumpănă. POPA, V. 29. ◊ (Poetic) Se zări un foc mare vînzolindu-șe în căscătura unei colibe. CAMILAR, N. II 424. 2. reciproc. A se încăiera, a se lupta, a se război. Apucară voinicii paloșele și se vînzoliră. RETEGANUL, P. V 40. ◊ Vîntul umed plîngea afară, se vînzolea cu frunzișurile și aducea valuri de ploaie, izbindu-le în geamuri. SADOVEANU, O. I 95. Se încălzise iar, deși cerul era în parte acoperit de nori negri, care se vînzoleau mut, trecînd pe rînd prin fața lunii. CAMIL PETRESCU, O. I 111.