Sinonime vlăguit

Cuvântul „vlăguit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit
• sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
• zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
• leșinat - extenuat, sfârșit, slăvit, vlăguit, nemâncat, hămesit
• consumat - folosit, utilizat, nimicit, mâncat, sleit, frânt, chinuit, muncit, trudit
• scheletic - vlăguit, slab, uscat, prăpădit
• slăbit - vlăguit, epuizat, anemiat
• spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
• fărâmă - bucățică, frântură, fărâmătură, ruptură, firimitură
• lânced - sleit, istovit, inactiv, bleg, fad, searbăd, insipid
• neistovit - neobosit, infatigabil, inepuizabil, interminabil, nesfârșit, continuu, infinit
• nesecat - neistovit, inepuizabil, interminabil
• obosit - ostenit, frânt, istovit, slăvit, desființat
• deșelat - istovit, vlăguit, spetit, obosit, curbat
• distrus - nimicit, ruinat, dărâmat, desființat, spulberat, năruit, epuizat, doborât, zdrobit

Dex vlăguit

• VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, Ostenit, istovit, sleit de puteri. – vlăgui.
• VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, Ostenit, istovit, sleit de puteri – vlăgui.
• VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, Ostenit, istovit, sleit de puteri. Radu Comșa se întorcea pe același drum în trăsurile cu caii vlăguiți. C. PETRESCU, Î. II 145. Scot pupăza vlăguită de atîta zbucium. CREANGĂ, A. 55.
• vlăguit a. stors de muncă: pupăza vlăguită după atâta sbucium CR.
• VLĂGUÍ, vlăguiesc, IV. 1. și A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + -ui.
• VLĂGUÍ, vlăguire, IV. 1. și A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + -ui.
• VLĂGUÍ, vlăguiesc, IV. 1. A stoarce de puteri, a istovi, a slei. Și-așa l-am vlăguit de-i era acum lehamete de noi. CREANGĂ, A. 94. A văntălăcit boii pînă ce i-a vlăguit de tot. ȘEZ. V 171. 2. A prelucra pielea de tăbăcărie, a o înmuia, a o subția, a o curăța. vlăguiesc pieile pe mesele cu fața de tinichea sau marmoră. ARDELEANU, D. 10.
• A VLĂGUÍ ~iésc tranz. 1) A face să se vlăguiască. 2) (piei de animale) A prelucra într-o tăbăcărie. /vlagă + suf. ~ui
• A SE VLĂGUÍ mă ~iésc intranz. A deveni lipsit de vlagă; a nu mai avea puteri; a se extenua; a se consuma; a se istovi; a se epuiza. /vlagă + suf. ~ui
• vlăguì v. a slăbi de muncă, a stoarce de puteri: cari erau vlăguiți din cale afară CR.

Antonime vlăguit

• A se vlăgui ≠ a-și reveni, a se redresa

Sinonimul cuvântului vlăguit

Testează-te!