Dicționar de sinonime
Sinonime voie
Cuvântul „voie” are următoarele sinonime:
voie ( substantiv )
- încuviințare
- autorizație
- îngăduință
- permisiune
- putere
- dispoziție
- toane
- duși
- acord
- aprobare
- asentiment
- aviz
- consimțământ
- consimțire
- învoială
- învoire
- voință
- vrere
- poslușanie
- slobozenie
- pozvolenie
- concurs
- pozvol
- sfat
- volnicie
- chef
- dorință
- gust
- plac
- plăcere
- poftă
- vrută
- ogod
- poftire
- poftit
- poftitură
- râvnă
- râvnire
- tabiet
- intenție
- opțiune
Sinonime Apropiate
- încuviințare - admitere, acceptare, aprobare, consimțire, acord, aviz, consimțire, învoire, voință
- agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
- chef - petrecere, ospăț, zaiafet, benchetuială, dorință, poftă, dispoziție, gust, plac
- asentiment - acord, aprobare, consimțire, adeziune, încuviințare
- dezlegare - rezolvare, soluționare, limpezire, îngăduință, aprobare, încuviințare, permisiune, voie, iertare
- consimțământ - încuviințare, acord, aprobare, învoială
- acord - înțelegere, învoire, consens, asentiment, concordanță, învoială, pact, tranzacție, convenție
- farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
- intenție - idee, gând, preocupare, dorință, voință, plan, proiect, socoteală, combinație
- jind - dor, poftă, dorință, râvnire
- bucurie - mulțumire, satisfacție, plăcere, desfătare, euforie
- cerință - exigență, imperativ, necesitate, pretenție, dorință, deziderat, voință, trebuință, nevoie
- deliciu - plăcere, desfătare, satisfacție, încântare
- desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
- dorință - poftă, râvnă, doleanță, năzuință, deziderat, aspirație, iubire, imbold, pasiune
Dex voie
- VÓIE, voi, 1. Voință, vrere, intenție. ◊ Cu voie sau cu voia (cuiva) = intenționat, din proprie inițiativă, dinadins. Fără (de) voie sau fără voia mea (ori ta, sa etc.) = involuntar, neintenționat. Peste voia... = împotriva voinței cuiva. De voie, de nevoie sau cu voie, fără voie = vrând-nevrând. ♦ (; în sintagma) Voie vegheată = bunăvoință; protecție, favoare. 2. Dorință, plăcere, înclinație spre...; libertate (de a alege, de a opta), alegere. ◊ În (sau, rar la) voie sau în toată voia = în largul lui, nestingherit. În voia cea bună = fără nicio grijă, fără teama de a greși. ◊ Voia la dumneata ca la banul Ghica = ești liber să faci ce vrei. A-i fi (cuiva) voia (să...) = a dori, a-i plăcea (să...). A face pe voia cuiva sau a-i face cuiva pe voie = a satisface dorința, plăcerea cuiva. A-i fi cuiva pe voie sau a fi pe voia cuiva = a-i fi cuiva pe plac. A împlini voia cuiva (sau voile) cuiva = a îndeplini dorințele sau poruncile cuiva. A se lăsa (sau a umbla, a merge, a fi purtat) în voia cuiva sau a ceva = a umbla, a se lăsa după dorința, după placul cuiva. A fi la voia cuiva = a fi la discreția cuiva. 3. Poftă, dorință, chef. ◊ A-i strica cuiva voia = a indispune pe cineva. ♦ Voie bună (sau rea) = stare sufletească bună (sau rea). 4. Permisiune, încuviințare, învoire; dispoziție. ◊ Cu voia (cuiva) = cu aprobarea (cuiva). Fără voie sau fără voia cuiva = fără permisiune, fără încuviințarea cuiva. – Din volja.