Sinonime vrere

Cuvântul „vrere” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• intenție - idee, gând, preocupare, dorință, voință, plan, proiect, socoteală, combinație
• țel - țintă, scop, obiectiv, cauză
• finalitate - scop, țintă, țel
• foame - nemâncare, înfometare, inaniție, dorință, poftă, aspirație
• ghici - a intui, a întrevedea, a prevedea, a sesiza, a întrezări, a bănui, a afla, a descoperi, a înțelege
• jind - dor, poftă, dorință, râvnire
• menire - chemare, rol, misiune, rost, scop, sens, țel, destin, noroc
• obiect - lucru, materie, disciplină, domeniu, specialitate, scop, țintă, obiectiv, țel
• apetit - poftă, dorință, pornire, propensiune
• cerință - exigență, imperativ, necesitate, pretenție, dorință, deziderat, voință, trebuință, nevoie
• chef - petrecere, ospăț, zaiafet, benchetuială, dorință, poftă, dispoziție, gust, plac
• decizie - hotărâre, rezoluție, sentință, determinare
• destinație - scop, țel, țintă, finalitate, funcție, loc (anumit), sosire, terminus
• dorință - poftă, râvnă, doleanță, năzuință, deziderat, aspirație, iubire, imbold, pasiune
• dulceață - bucurie, încântare, fericire, blândețe, bunătate, duioșie, bunăvoință, plăcere, voluptate

Dex vrere

• VRÉRE, vreri, Faptul de a vrea. 1. Voință (1). 2. Hotărâre, decizie. 3. Dorință; poftă, plăcere. 4. Intenție, scop. ◊ Fără (de) vrere = involuntar. – vrea.
• VRÉRE, vreri, Faptul de a vrea. 1. Voință (1) 2. Hotărâre, decizie. 3. Dorință; poftă, placere. 4. Intenție, scop. ◊ Fără (de) vrere = involuntar. – vrea.
• VRÉRE, vreri, (În concurență cu voință) Faptul de a vrea. 1. Voință (1). Nu-ți este puterea cît îți este vrerea. 2. Hotărîre, decizie, voință (2). Noi suim mai sus, mereu suim, Ni-i brațul, vrerea; pasul neînfrînt. BENIUC, M. 40. Au avut greșeală că s-au pus de-a curmezișul vrerii tale. GALACTION, O. I 252. Asta mi-e vrerea. COȘBUC, AE. 17. 3. Dorință; poftă, plăcere. Lăsați pe mine, că toate le întocmesc eu după vrerea voastră. ISPIRESCU, L. 78. Fiecine, cum i-e vrerea, despre fete samă deie-și. EMINESCU, O. I 79. În plin să-ți meargă vrerile tale, Precum tu, dragă, ne ieși cu plin. ALECSANDRI, P. III 45. 4. Intenție, scop. Azi vînzolim alte vreri, alte pregete. DEȘLIU, G. 9. ◊ Fără (de) vrere = involuntar. Fără vrere, praștia ta a lovit un pui de rîndunică. PAS, Z. I 210.
• VRÉRE ~i f. 1) rar Capacitate de a-și concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; voință; voie. ◊ Fără ~ involuntar. 2) Dorință de a avea sau de a realiza ceva; poftă; chef. 3) Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate; scop; țel. 4) Atitudine cu caracter determinant adoptată după o serie de deliberări; hotărâre. /v. a vrea

Sinonimul cuvântului vrere

Testează-te!