Sinonime vrută

Cuvântul „vrută” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• chef - petrecere, ospăț, zaiafet, benchetuială, dorință, poftă, dispoziție, gust, plac
• cerință - exigență, imperativ, necesitate, pretenție, dorință, deziderat, voință, trebuință, nevoie
• dulceață - bucurie, încântare, fericire, blândețe, bunătate, duioșie, bunăvoință, plăcere, voluptate
• gust - sensibilitate, simț (estetic), stil, ținută, înclinație, preferință, predispoziție, pornire, poftă
• nemulțumire - supărare, mâhnire, indispoziție, neplăcere, neajuns, inconvenient, necaz
• brașoave - fleacuri, povești, palavre, gogoși, vorbe goale, minciuni
• pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
• râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
• satisfacție - mulțumire, bucurie, plăcere, împăcare
• savuros - delicios, gustos, plăcut, excelent, agreabil
• veselie - voioșie, bună dispoziție, animație, jovialitate, haz, chef, petrecere, bairam
• farafastâc - zorzoane, gablonțuri, nimicuri, fleacuri, mofturi, fițe, fandoseală, fasoane
• farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
• fleac - bagatelă, moft, nimic, palavre, baliverne, vorbe, nimicuri, vorbărie
• foame - nemâncare, înfometare, inaniție, dorință, poftă, aspirație

Dex vrută

• VRÚTĂ, vrute, (Rar) Voință, vrere. ◊ Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni. – vrea.
• VRÚTĂ, vrute, Voință, vrere. ◊ Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni. – vrea.
• VRÚTĂ, vrute, 1. Voință, vrere. Veneau călări... cu busuioc la cușme spre a-și fura drăguțele; dacă nu voiau părinții, ei treceau peste vruta lor. CAMILAR, N. II 25. 2. (În locuțiuni și expresii) Pe vrute = pe plac. Nu-i este pe vrute. I. CR. III 287; b) cu intenție. Mai multe fără să vrei decît pe vrute. DELAVRANCEA, la DDRF. Pe vrute, pe nevrute = vrînd-nevrînd. Logodna s-a făcut pe vrute, pe nevrute. GALACTlON, O. I 70. ◊ Vrute și nevrute = palavre, verzi și uscate. Ce-mi înșiri mie, dascăle, vrute și nevrute? SADOVEANU, P. 132. Mai știu eu pe cine să cred? că oamenii vorbesc vrute și nevrute. CREANGĂ, P. 122.
• VRÚTĂ ~e f. 1) rar (despre persoane) Capacitate de a-și concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; vrere; voință; voie. ◊ Pe ~e a) după plac; b) intenționat. Pe ~e, pe nevrute vrând-nevrând. ~e și nevrute vorbe goale; palavre. /v. a vrea
• vrut a. voit. ║ n. pl. vrute și nevrute, vorbe seci.

Sinonimul cuvântului vrută

Testează-te!