Sinonime zbengui

Cuvântul „zbengui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• zburda - a se zbengui, a se juca, a se agita
• sprințar - zburdalnic, vioi, jucăuș
• zburdalnic - neastâmpărat, nebunatic, jucăuș, zglobiu, zvăpăiat
• zburdălnicie - neastâmpăr, zbenguială, vioiciune, voioșie, joacă, nebunie
• hârjoni - a se zbengui
• tropăi - a juca, a dansa, a țopăi, a sări
• umblet - mers, umblătură, alergătură
• zădărnici - a împiedica, a dejuca, a anihila
• zglobiu - zburdalnic, sprinten, viol, zvăpăiat
• zvăpăiat - zburdalnic, zglobiu, nebunatic, alintat, ușuratic, zurliu, superficial
• fugi - a alerga, a goni, a galopa, a evada, a dezerta, a se sustrage, a pribegi, a se refugia, a băjenări
• fugări - a goni, a urmări, a alerga, a hăitui
• galop - fugă, goană, alergătură
• galopa - a fugi, a goni, a alerga, a o lua la picior
• goană - fugă, alergare, cursă, viteză, hăituială, stârnire, haită, împreunare, montă

Dex zbengui

• ZBENGUÍ, zbéngui, IV. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + -ui.
• ZBENGUÍ, zbéngui, IV. (Și în forma zbegui) A se juca sărind și alergînd; a zburda. Căscați ochii la coliviile printre sîrmele cărora se zbenguiau păsările cu pene minunate. PAS, Z. I 101. Stolurile de copii... se zbenguiau cu veselia unor vrăbii gălăgioase. SADOVEANU, O. II 165. O sumedenie de copii țipau, se zbeguiau, săreau într-un picior. DELAVRANCEA, H. T. 93. ♦ A se hîrjoni. În lipsa șefului de atelier se zbenguiau cu vreo trei lucrători. PAS, Z. I 266. Fetele, în lipsa lui, se lăsaseră de cules pentru a se zbengui cu băieții. MACEDONSKI, O. III 5. Se uita cu jind... cum alții se zbeguiau cu fetele. ISPIRESCU, L. 386. – Variantă: zbeguí IV.
• ZBENGUÍ, zbéngui, IV. A se juca sărind și alergând, a zburda. ♦ A se hârjoni. – Din zbeng.
• ZBENGUÍ, zbenguiesc, Aveastă variantă de conjugare este menționată în DEX ’98 în explicațiile de la: CA1 ... A. II. 1. (Se compară o noțiune cu ea însăși) În felul..., cum e obiceiul, cum se știe. Tinerii, ca tinerii, se zbenguiesc. –
• A SE ZBENGUÍ mă zbéngui intranz. 1) A se juca sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbânțui; a se zbihui. 2) (mai ales despre copii) A se încăiera în glumă, sărind și țipând; a se hârjoni. /zbeng + suf. ~ui
• zbenguĭ-, V. zbeguĭ-.
• ZBEGUÍ IV zbengui.
• sbeguì v. a se juca, vorbind de copii.

Sinonimul cuvântului zbengui

Testează-te!