Sinonime zbuciuma

Cuvântul „zbuciuma” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
• nevoi - a constrânge, a obliga, a sili, a forța, a căzni, a chinui, a canoni, a munci, a trudi
• strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
• zvârcoli - a se zbate, a se agita, a se zbuciuma, a se frământa
• trudi - a munci, a se strădui, a se sili, a se osteni, a se căzni
• forța - a constrânge, a sili, a obliga, a presa, a se strădui, a se zbate, a se opinti, a se sforța, a-și da silința
• lupta - a se bate, a se război, a se înfrunta, a se combate, a se întrece, a se măsura, a se sili, a se strădui, a se sforța
• fierbe - a clocoti, a spumega, a se înfierbânta, a găti, a prepara, a face mâncare, a necăji, a frământa, a chinui
• fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
• agita - a (se) frământa, a (se) zbuciuma, a (se) tulbura, a răzvrăti, a incita, a revolta, a mișca
• agitat - neliniștit, zbuciumat, tulburat, nervos, nestăpânit
• consumat - folosit, utilizat, nimicit, mâncat, sleit, frânt, chinuit, muncit, trudit
• frământat - agitat, tulburat, zbuciumat, uimit, torturat
• sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
• zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua

Dex zbuciuma

• ZBUCIUMÁ, zbucium, I 1. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. și A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma.
• ZBUCIUMÁ, zbúcium, I. 1. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. și A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma.
• ZBUCIUMÁ, zbúcium, I. 1. A fi într-o stare de neliniște sufletească, a, se frămînta, a se chinui. Ceasuri întregi de cînd se zbuciumă inspectorul comunal să-și sfîrșească discursul, pe care l-a ținut din ordin de sus. SP. POPESCU, M. G. 21. Oamenii, văzindu-le zbuciumîndu-se așa, au început care dincotro să le mîngîie. CREANGĂ, P. 175. Fără grijă, tu dormi bine, Eu mă zbucium, vai de mine. SEVASTOS, C. 156. 2. A se mișca cu neastîmpăr; a se agita eu violență, a se zbate, a se zvîrcoli. Inima ei aprinsă se zbuciuma în coșul pieptului, ca un porumbel ce bate din aripi. VLAHUȚĂ, O. A. 119. Unde-i mumă-ta? – De cînd ai venit se zbuciumă în piua în care-ai încuiat-o tu. EMINESCU, N. 9. Cînd mă zbuciumam să-mi scot picioarele, am auzit o detunătură, contemporanul, m 828. Mări, omule, nu te zbuciuma așa, că-mi rupi coastele. ALECSANDRI, T. I 99. Durerile creșteau: Otrăvitul se zbuciuma în convulsii. NEGRUZZI, S. I 164. ◊ (Poetic) Iar sub alun M-apuc să sun Din bucium. înalții munți, Din tălpi la frunți, Îi zbucium. MACEDONSKI, O. I 34. Vîntul zbuciuma frunzișul și, prin stînci, la cotituri, Fioros scotea-n durere muget cu-nzecite guri. COȘBUC, P. I 317.

Antonime zbuciuma

• A (se) zbuciuma ≠ a (se) calma
• A se zbuciuma ≠ a se calma, a se liniști

Sinonimul cuvântului zbuciuma

Testează-te!