Dicționar de sinonime
Sinonime înverșuna
Cuvântul „înverșuna” are următoarele sinonime:
înverșuna ( verb )
- a se îndârji
- a se obstina
- a se nătângi
- înfuria
- îndârji
- a [se] îndârji
- a [se] înfuria
- a [se] intărâta
- a se înteți
Sinonime Apropiate
- încăpățâna - a se îndărătnici, a se obstina, a se ambiționa, a se îndârji, a stărui, a persista, a persevera
- îndărătnic - încăpățânat, obstinat, inflexibil, refractar, tenace, stăruitor, îndârjit, perseverent, ambițios
- îndărătnicie - încăpățânare, obstinație, îndârjire
- îndârji - a se înverșuna, a se încăpățâna, a rezista, a se opune, a fi dârz, a înfrunta
- neîmpăcat - nemulțumit, nesatisfăcut, descumpănit, îndârjit, aprig, înverșunat, neînduplecat, violent, nepotolit
- enerva - a indispune, a agasa, a irita, a înfuria, a supăra, a ațâța, a întărâta, a tracasa, a călca pe nervi
- încăpățânat - îndărătnic, obstinat, îndârjit, refractar, ambițios
- recapitula - a rezuma, a sintetiza, a relua, a revedea
- recapitulativ - rezumativ, sintetizând
- spumega - a face clăbuci, a năduși, a fierbe, a se înfuria, a clocoti, a se dezlănțui
- zgândări - a râcâi, a scociorî, a răscoli, a scormoni, a incita, a întărâta, a ațâța
- furie - pornire, mânie, înverșunare, dezlănțuire, turbare, patimă
- furios - înfuriat, furibund, turbat, violent, nestăpânit, deliu
- generaliza - a totaliza, a sintetiza, a universaliza, a extinde
- hărțui - a necăji, a cicăli, a întărâta, a sâcâi, a tachina, a zădărî, a asmuți, a suci, a răsuci
Dex înverșuna
- înverșuna 1-2 (A face să devină sau) a deveni necruțător, neînduplecat a (se) îndârji. 3 ( stări sufletești) A se aprinde. 4 A întărâta pe cineva împotriva altcuiva. 5 A excita. 6 (; scroafă) A intra în călduri.
- ÎNVERȘUNÁ, înverșunez, I. și A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji. – verseny „luptă”.
- ÎNVERȘUNÁ, înverșunez, I. A se îndîrji, a se porni neînduplecat, a acționa cu o furie sporită; a deveni mai hotărît. Vîntul se înverșuna, năvălind peste oameni ca zălud. V. ROM. noiembrie 1953, 157. Cu cît se lovește de piedici mai multe, cu atît se înverșunează și se călește. C. PETRESCU, C. V. 149. Se înverșuna s-o achiziționeze cu orice sacrificii. REBREANU, R. I 255. ◊ În tot aceleași chipuri trăiește-n toți natura: Ne-nduioșează mila, ne-nverșunează ura. NECULUȚĂ, Ț. D. 55.
- A ÎNVERȘUNÁ ~éz tranz. A face să se înverșuneze. /în + ung. verșun
- A SE ÎNVERȘUNÁ mă ~éz intranz. A acționa cu dârzenie sporită; a deveni mai aprig; a se îndârji; a se încrâncena. /în + ung. verșun
- înverșunéz (est) și învĭerșunéz (vest) (lat. *in-versionare . Cp. cu cășunez, tușinez, vĭerșun). Înfuriĭ grozav, fac să persiste în furie: vorba asta l-a înverșunat tare. V. refl. Mă înfuriĭ grozav: soldațiĭ, înverșunîndu-se, aŭ tras o salvă în mulțime. Persist în îndărătnicie: el se înverșuna să înainteze, dar puterile îl părăsiră.
- ÎNVERȘUNÁ vb. 1. a se îndârji, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătângi. (Ce te-ai ~ așa pe el?) 2. v. înfuria. 3. v. îndârji.