Dicționar de sinonime

Sinonime țăcăni

Cuvântul „țăcăni” are următoarele sinonime:

țăcăni ( verb )
  1. a pocni, a lovi, a păcăni
  2. a se sminti, a se țicni, a-și pierde mințile
Alte sinonime:
  • păcăni
  • aliena
  • înnebuni
  • sminti
  • țicni
  • a pârâi
  • a răpăi
  • a toca
  • a țăcăi
  • a bate
  • a se prosti


Sinonime Apropiate

  • sminti - a aliena, a înnebuni, a se ticni
  • smintit - nebun, țicnit, smucit, aiurit, zănatic, bezmetic, zălud, zurliu
  • iresponsabil - inconștient, nebun, smintit, țicnit
  • înnebuni - a se sminti, a se țicni, a-și pierde mințile, a căpia, a se scrânti
  • aliena - a înstrăina, a transfera, a (se) sminti, a (se) țăcăni, a înnebuni
  • anormal - neobișnuit, nefiresc, ieșit din comun, țicnit, aiurit, nebun, smintit
  • deșucheat - nebun, țicnit, smintit, într-o ureche, dezmățat, destrăbălat, deșănțat, vulgar, trivial
  • trăsni - a detuna, a bubui, a vui, a izbi, a pocni, a lovi
  • înnebunit - nebun, alienat, țicnit, căpiat, scrântit, smintit, aiurit, sonat, apucat
  • psihopat - dezechilibrat, suferind, țicnit, (cam) nebun, smintit
  • percuta - a lovi, a izbi, a ciocăni
  • prolog - introducere, precuvântare, cuvânt-înainte, prefață, predoslovie
  • șoc - izbire, lovire, zguduire
  • șchiopăta - a șonticăi, a se poticni, a funcționa rău, a fi defect
  • trânti - a doborî, a culca, a pune la pământ, a izbi, a pocni, a respinge, a lăsa, a cădea (la examen)

Dex țăcăni

  • ȚĂCĂNÍ, țắcăn, IV. 1. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ A scrie ceva la mașina de scris. 2. A se sminti, a se țicni. – Țac + -ăni.
  • ȚĂCĂNÍ, țăcănesc, IV. 1. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ A scrie ceva la mașina de scris. 2. A se sminti, a se țicni. – Țac + -ăni.
  • ȚĂCĂNÍ, țăcănesc, IV. (Despre obiecte, aparate) A produce un zgomot ritmic, repetat (prin declanșarea unui mecanism); a tăcăi. Cu grabă țăcănea telegraful. CAMILAR, N. I 17. Ceasornicul țăcănea în perete. CARAGIALE, O. I 290. Caravasili scoate mîndru un pistol, ochește, pistolul țăcănește și nu ia foc. GHICA, S. 393. ♦ (Urmat de determinări care arată instrumentul) A produce zgomote ritmice (lovind, izbind, ciocănind). Doi cai mărunți... mergeau liniștiți, în trap domol, din cînd în cînd strănutînd, din cînd în cînd țăcănind din potcoave. SADOVEANU, O. IV 382. Țăcăni cu cuțitul într-un pahar și rugă să se facă tăcere. MIRONESCU, S. A. 110. ◊ Calul își țăcănea potcoavele pe prundul drumului. SADOVEANU, la TDRG. ♦ (Familiar) A scrie la mașină. Cînd s-a adunat numărul cuvenit de pagini, le țăcănesc la mașina de scris. C. PETRESCU, C. V. 25. – 3 și: țăcăne (BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 66).
  • A SE ȚĂCĂNÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde judecata; a se țicni; a se amenti; a se sminti; a se scrânti; a înnebuni; a se trăsni; a se aliena. /țac + suf. ~ăni


Sinonimul cuvântului țăcăni

Sinonimul cuvântului țăcăni


Testează-te!