Dicționar de sinonime
Sinonime înnebuni
Cuvântul „înnebuni” are următoarele sinonime:
înnebuni ( verb )
- a se sminti
- a se țicni
- a-și pierde mințile
- a căpia
- a se scrânti
Alte sinonime:
- a se aliena
- a [se] strechea
- a [se] bolânzi
- a primi
- a sturluiba
- a zăluzi
- a [se] zărghi
- căpia
- a se sona
- a se trăsni
- a se țăcăni
- a scoate din minți
- a nu mai fi în toate mințile
Sinonime Apropiate
- înnebunit - nebun, alienat, țicnit, căpiat, scrântit, smintit, aiurit, sonat, apucat
- sminti - a aliena, a înnebuni, a se ticni
- căpia - a înnebuni, a se sminti
- smintit - nebun, țicnit, smucit, aiurit, zănatic, bezmetic, zălud, zurliu
- țăcăni - a pocni, a lovi, a păcăni, a se sminti, a se țicni, a-și pierde mințile
- iresponsabil - inconștient, nebun, smintit, țicnit
- aliena - a înstrăina, a transfera, a (se) sminti, a (se) țăcăni, a înnebuni
- anormal - neobișnuit, nefiresc, ieșit din comun, țicnit, aiurit, nebun, smintit
- deșucheat - nebun, țicnit, smintit, într-o ureche, dezmățat, destrăbălat, deșănțat, vulgar, trivial
- psihopat - dezechilibrat, suferind, țicnit, (cam) nebun, smintit
- șchiopăta - a șonticăi, a se poticni, a funcționa rău, a fi defect
- zurliu - nebunatic, zvăpăiat, aiurit, smintit, zărghit
- fantasmagoric - extravagant, ciudat, bizar, scrântit, neobișnuit, fantast
- greși - a se înșela, a da greș, a confunda, a încurca, a sminti, a rătăci, a păcătui, a călca legea
- greșit - incorect, eronat, inexact, smintit, fals, nefondat, rău, nepotrivit, prost
Dex înnebuni
- înnebuni 1 A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine a agasa, a enerva. 2-3 Nu mă ~! Se spune cuiva pentru a exprima (mirarea sau) neîncrederea față de cele auzite. 4 Lasă-mă în pace! 5 A fi atins de demență a se aliena. 6 A ~ după cineva (sau ceva) A-i plăcea cuiva foarte mult cineva sau ceva.
- ÎNNEBUNÍ, înnebunesc, IV. A-și pierde facultățile mintale; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-și pierde calmul, stăpânirea de sine. ◊ Durerea l-a înnebunit. ◊ Nu mă-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite. ♦ A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine; a agasa, a enerva. – În + nebun.
- ÎNNEBUNÍ, înnebunesc, IV. A fi atins de nebunie, de demență; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-și pierde calmul, stăpânirea de sine. ◊ Durerea l-a înnebunit. ◊ Nu mă-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite. ♦ A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine; a agasa, a enerva. – În + nebun.
Sinonimul cuvântului înnebuni