Sinonime îndărătnici

Cuvântul „îndărătnici” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• încăpățâna - a se îndărătnici, a se obstina, a se ambiționa, a se îndârji, a stărui, a persista, a persevera
• îndărătnic - încăpățânat, obstinat, inflexibil, refractar, tenace, stăruitor, îndârjit, perseverent, ambițios
• îndărătnicie - încăpățânare, obstinație, îndârjire
• stărui - a insista, a persevera, a persista, a se menține, a se crampona
• insista - a stărui, a persista, a persevera, a pistona, a reliefa, a evidenția, a accentua, a sublinia
• încăpățânat - îndărătnic, obstinat, îndârjit, refractar, ambițios
• îndârji - a se înverșuna, a se încăpățâna, a rezista, a se opune, a fi dârz, a înfrunta
• ambițios - orgolios, veleitar, pretențios, stăruitor, încăpățânat, insistent
• ambiționa - a se încăpățâna, a insista, a stârni
• continua - a prelungi, a ține, a persista, a stărui, a se urma
• păstra - a conserva, a reține, a cruța, a menaja, a dura, a dăinui, a se menține, a persista, a exista
• străbătător - penetrant, stăruitor, răzbătător, subtil, perspicace
• tenace - stăruitor, dârz, perseverent, consecvent, persistent
• tenacitate - stăruință, persistență
• zel - râvnă, ardoare, hărnicie, stăruință, sârguință, strădanie, silință

Dex îndărătnici

• îndărătnici 1 A întoarce pe cineva de la ceva. 2 A irita pe cineva. 3 A trezi spiritul de contradicție. 4 A se împotrivi. 5 (Pop) A stărui cu încăpățânare într-o atitudine a se încăpățâna. 6 (Pop; ) A persevera.
• ÎNDĂRĂTNICÍ, îndărătnicesc, IV. A stărui cu încăpățânare într-o atitudine; a se încăpățâna; a persevera. – Din îndărătnic.
• ÎNDĂRĂTNICÍ, îndărătnicesc, IV. A se opune cu încăpățînare, a stărui cu îndărătnicie într-o atitudine; a se încăpățîna. Turmele, căzute în somnul fierbinte de după miezul nopții, se îndărătniceau în fața bîtelor. CAMILAR, T. 5. Cînd s-a duce Duca-vodă ca să ierte pe copila lui, are să afle că dumneaei, s-a răsgîndit; iar se îndărătnicește și iar nu mai vrea. SADOVEANU, Z. 302. Nu te-ndărătnici, bade Gavrile. ALECSANDRI, T. 1532. ◊ Nu făcu nici o mișcare ca să nu se supere ori să îndărătnicească pe zîna a veni după el. ISPIRESCU, L. 35.
• A SE ÎNDĂRĂTNICÍ mă ~ésc intranz. A stărui cu îndărătnicie într-o atitudine sau într-o acțiune (mai ales nesănătoasă); a se arăta îndărătnic; a se încăpățâna; a se ambiționa. /Din îndărătnic
• îndărăpnic, ~ă îndărătnic
• îndărăptnic, ~ă îndărătnic
• îndărătnic, ~ă (Pop) 1 a Încăpățânat. 2 a Recalcitrant 3 a Nesupus. 4 a Stârnitor. 5 a (Rar) Rămas în urmă restanțier. 6 (Bot) Clocoței (Clematis integrifolia).
• ÎNDĂRẮPNIC, -Ă îndărătnic.
• ÎNDĂRẮTNIC, -Ă, îndărătnici, -ce, (Adesea substantivat) Încăpățânat, recalcitrant, nesupus; stăruitor, perseverent. ♦ (Rar) Rămas în urmă; restanțier. – Îndărăt + -nic.

Sinonimul cuvântului îndărătnici

Testează-te!