Sinonime îndeletnici

Cuvântul „îndeletnici” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• practica - a exercita, a profesa, a aplica
• treabă - ocupație, activitate, îndeletnicire, preocupare, ispravă, lucru, faptă, muncă, problemă
• meserie - îndeletnicire, meșteșug, ocupație, profesiune, carieră
• meșteșug - meserie, ocupație, îndeletnicire, profesiune, dibăcie, abilitate, iscusință, măiestrie, pricepere
• activitate - muncă, lucru, treabă, îndeletnicire, preocupare, ocupație
• exercita - a practica, a profesa, a îndeplini, a exersa
• îndeletnicire - ocupație, meserie, profesie, profesiune, activitate
• poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
• privi - a se uita, a scruta, a vedea, a căuta, a (se) interesa, a (se) preocupa
• procedură - practică, formalitate, manieră
• proiect - plan, program, schiță, inițiere, prevedere, preocupare
• serviciu - slujbă, ocupație, funcție, post, domeniu, sector, secție
• slujbă - funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament, sarcină, misiune, atribuție
• gânditor - îngândurat, preocupat, absorbit, absent, meditativ, reflexiv, visător, cugetător, filozof
• grijuliu - atent, prudent, circumspect, prevăzător, precaut, preocupat, vigilent

Dex îndeletnici

• îndeletnici 1 A se ocupa cu ceva. 2 A munci. 3 A dezvolta o activitate într-o direcție oarecare. 4 A înlesni.
• ÎNDELETNICÍ, îndeletnicesc, IV. A se ocupa cu ceva, a-și petrece vremea cu ceva. – îndelete.
• ÎNDELETNICÍ, îndeletnicesc, IV. (Urmat de determinări introduse prin «cu») A se ocupa cu ceva, a executa o muncă în mod continuu, a-și petrece vremea cu ceva. Se îndeletnicește în orele libere cu vînătoarea. SADOVEANU, O. VI 384. Cînd nu păștea caprele și n-avea prilej ca să cînte... atunci se îndeletnicea cu plimbarea prin cămările palatului. POPESCU, B. IV 43. N-am avut vreme pentru asemenea lucru, cu care numai în ceasuri slobode este cuiva iertat a se îndeletnici. NEGRUZZI, S. II 169. – Variantă: deletnicí (La TDRG) IV.
• A SE ÎNDELETNICÍ mă ~ésc intranz. A-și petrece timpul de muncă sau cel liber; a se ocupa. ~ cu gospodăria. /în + sl. deletnic
• îndeletnicí v. a lucra pe îndelete, a se ocupa (sârguitor) cu ceva. .
• DELETNICÍ IV îndeletnici.
• deletnicésc V. îndeletnicesc.
• îndeletnicésc (mă) v. refl. (d. deletnic). Mă ocup: a te îndeletnici cu plugăria. Vechĭ. A te îndeletnici să facĭ ceva, a fi dispus să, a te grăbi să. – Vechĭ și -epnicesc și deletnicesc.
• îndeletnicesc, -ceam 1
• ÎNDELETNICÍ vb. v. ocupa.

Sinonimul cuvântului îndeletnici

Testează-te!