Dicționar de sinonime

Sinonime însușit

Cuvântul „însușit” are următoarele sinonime:

însușit ( adjectiv )
  • caracteristic
  • definitoriu
  • distinct
  • distinctiv
  • dominant
  • particular
  • propriu
  • specific
  • tipic


Sinonime Apropiate

  • caracteristic - definitoriu, propriu, specific, tipic, distinctiv
  • tipic - specific, caracteristic, propriu, particular, distinct, reprezentativ
  • dominant - preponderent, precumpănitor, relevant, specific, caracteristic, definitoriu, particular
  • specific - caracteristic, particular, propriu, special, tipic
  • distinctiv - caracteristic, specific
  • definitoriu - caracteristic, specific
  • trăsătură - linie, contur, tăietură, caracteristică, notă, aspect, însușire, specific
  • caracteristică - particularitate, însușire, calitate
  • preponderent - predominant, superior, dominant, prevalent
  • prevalent - predominant, precumpănitor
  • privat - particular, personal, individual
  • special - deosebit, aparte, distinct, excepțional, singular, unic
  • subiectiv - personal, particular, părtinitor
  • șablonard - uniform, banal, convențional, tipizat, tipicar
  • ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste

Dex însușit

  • însușit1 1 Însușire (1). 2 Câștigare. 3-6 Însușire (3-6).
  • însușit2, ~ă 1 Luat în stăpânire. 2 ( un drept) Arogat. 3 Propriu. 4 ( cunoștințe, idei ) Asimilat. 5 ( opinia unei persoane) Adoptat. 6 ( părerea unei persoane) Luat în seamă.
  • ÎNSUȘÍT, -Ă, însușiți, -te, Propriu, caracteristic. – însuși.
  • ÎNSUȘÍT, -Ă, însușiți, -te, (Învechit) Propriu, specific, caracteristic. O singură armă... mare și grea, buzduganul însușit slujbei de armaș-mare, sta așezată pe velința flocoasă. ODOBESCU, S. I. 66.
  • însușit a. 1. particular, propriu: calități însușite nației lui BĂLC.; 2. atribut: buzduganul însușit slujbei de Armaș mare OD.
  • însuși 1 A lua în stăpânire a-și apropria, a-și atribui. 2 A câștiga. 3 A-și aroga un drept. 4 A asimila cunoștințe temeinice, idei, opinii într-un domeniu a învăța. 5 A fi de acord cu opinia cuiva. 6 A ține seamă de părerea cuiva.
  • ÎNSUȘÍ, însușesc, IV. 1. A pune stăpânire pe ceva, a lua în stăpânire, a-și apropria. ♦ A-și aroga un drept. 2. A asimila, a dobândi cunoștințe, idei, opinii (temeinice) într-un domeniu; a învăța. ♦ A fi de acord cu opinia cuiva, a ține seama de părerea cuiva. – Din însuși, însumi.


Antonime însușit

  • A însuși ≠ a pierde


Sinonimul cuvântului însușit

Sinonimul cuvântului însușit


Testează-te!