Dicționar de sinonime
Sinonime însușit
Cuvântul „însușit” are următoarele sinonime:
însușit ( adjectiv )
- caracteristic
- definitoriu
- distinct
- distinctiv
- dominant
- particular
- propriu
- specific
- tipic
Sinonime Apropiate
- caracteristic - definitoriu, propriu, specific, tipic, distinctiv
- tipic - specific, caracteristic, propriu, particular, distinct, reprezentativ
- dominant - preponderent, precumpănitor, relevant, specific, caracteristic, definitoriu, particular
- specific - caracteristic, particular, propriu, special, tipic
- distinctiv - caracteristic, specific
- definitoriu - caracteristic, specific
- trăsătură - linie, contur, tăietură, caracteristică, notă, aspect, însușire, specific
- caracteristică - particularitate, însușire, calitate
- preponderent - predominant, superior, dominant, prevalent
- prevalent - predominant, precumpănitor
- privat - particular, personal, individual
- special - deosebit, aparte, distinct, excepțional, singular, unic
- subiectiv - personal, particular, părtinitor
- șablonard - uniform, banal, convențional, tipizat, tipicar
- ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
Dex însușit
- însușit1 1 Însușire (1). 2 Câștigare. 3-6 Însușire (3-6).
- însușit2, ~ă 1 Luat în stăpânire. 2 ( un drept) Arogat. 3 Propriu. 4 ( cunoștințe, idei ) Asimilat. 5 ( opinia unei persoane) Adoptat. 6 ( părerea unei persoane) Luat în seamă.
- ÎNSUȘÍT, -Ă, însușiți, -te, Propriu, caracteristic. – însuși.
- ÎNSUȘÍT, -Ă, însușiți, -te, (Învechit) Propriu, specific, caracteristic. O singură armă... mare și grea, buzduganul însușit slujbei de armaș-mare, sta așezată pe velința flocoasă. ODOBESCU, S. I. 66.
- însușit a. 1. particular, propriu: calități însușite nației lui BĂLC.; 2. atribut: buzduganul însușit slujbei de Armaș mare OD.
- însuși 1 A lua în stăpânire a-și apropria, a-și atribui. 2 A câștiga. 3 A-și aroga un drept. 4 A asimila cunoștințe temeinice, idei, opinii într-un domeniu a învăța. 5 A fi de acord cu opinia cuiva. 6 A ține seamă de părerea cuiva.
- ÎNSUȘÍ, însușesc, IV. 1. A pune stăpânire pe ceva, a lua în stăpânire, a-și apropria. ♦ A-și aroga un drept. 2. A asimila, a dobândi cunoștințe, idei, opinii (temeinice) într-un domeniu; a învăța. ♦ A fi de acord cu opinia cuiva, a ține seama de părerea cuiva. – Din însuși, însumi.
Antonime însușit
- A însuși ≠ a pierde