Dicționar de sinonime
Sinonime întemnițat
Cuvântul „întemnițat” are următoarele sinonime:
întemnițat ( adjectiv )
- arestat
întemnițat ( substantiv )
- arestat
- deținut
- prizonier
- arestant
- pensionar
- închis
- reținut
- poprit
Sinonime Apropiate
- arestat - deținut, închis, întemnițat, reținut
- deținut - arestat, reținut, prizonier, pușcăriaș, ocnaș
- pudic - rușinos, sfios, decent, reținut, nevinovat
- recluziune - închisoare, detenție, pușcărie, arest
- sobru - moderat, cumpătat, reținut, ponderat, simplu, auster
- taciturn - tăcut, rezervat, timid, discret, posac, închis, ursuz
- temniță - închisoare, pușcărie, penitenciar, arest, răcoare, zdup
- zăcea - a boli, a fi imobilizat, a fi închis, a fi ascuns, izolat
- zdup - închisoare, pușcărie
- frugal - sobru, cumpătat, reținut, măsurat, socotit
- gherlă - închisoare, arest, temniță, ocnă, pușcărie
- ermetic - etanș, bine închis, obscur, întunecat, ascuns
- indiscret - curios, nerezervat, nereținut
- înăbușit - reprimat, înfrânt, stins, slab, scăzut, reținut
- închis - încuiat, ferecat, zăvorât, înfundat, astupat, oprit, îngrădit, împrejmuit, izolat
Dex întemnițat
- întemnițat, ~ă , 1-2 (Persoană) care este închisă în temniță încarcerat.
- ÎNTEMNIȚÁT, -Ă, întemnițați, -te, (Adesea substantivat) Închis în temniță. – întemnița.
- ÎNTEMNIȚÁT, -Ă, întemnițați, -te, Închis în temniță, încarcerat. ◊ (Substantivat) Cînd, pe urmă, s-a dat voie gazetei să apară, cenzura tăia din coloanele ei apelurile pentru ajutorarea întemnițaților. PAS, Z. IV 242.
- întemnița A închide pe cineva în temniță încarcera.
- ÎNTEMNIȚÁ, întemnițez, I. A băga pe cineva în temniță. – În + temniță.
- ÎNTEMNIȚÁ, întemnițez, I. A vârî în temniță. – În + temniță.
- ÎNTEMNIȚÁ, întemnițez, I. A băga în temniță, a vîrî la închisoare. încarcera. Sute și mii de muncitori, intelectuali, țărani erau întemnițați și schingiuiți în beciurile siguranței. LUPTA DE CLASĂ, 1954, 1, 116. ◊ Norocul îi apărea în astă-seară... prin ușa în sfîrșit căzută în țăndări a destinului său, multă vreme întemnițat. GALACTION, O. I 150.
- A ÎNTEMNIȚÁ ~éz tranz. înv. A băga în temniță; a pune la închisoare. /în + temniță
- întemnițà v. a arunca în temniță.
- întemnițéz v. tr. Închid în temniță, incarcerez (ChN. 2, 30).