Dicționar de sinonime

Sinonime întemnițat

Cuvântul „întemnițat” are următoarele sinonime:

întemnițat ( adjectiv )
  • arestat
întemnițat ( substantiv )
  • arestat
  • deținut
  • prizonier
  • arestant
  • pensionar
  • închis
  • reținut
  • poprit


Sinonime Apropiate

  • arestat - deținut, închis, întemnițat, reținut
  • deținut - arestat, reținut, prizonier, pușcăriaș, ocnaș
  • pudic - rușinos, sfios, decent, reținut, nevinovat
  • recluziune - închisoare, detenție, pușcărie, arest
  • sobru - moderat, cumpătat, reținut, ponderat, simplu, auster
  • taciturn - tăcut, rezervat, timid, discret, posac, închis, ursuz
  • temniță - închisoare, pușcărie, penitenciar, arest, răcoare, zdup
  • zăcea - a boli, a fi imobilizat, a fi închis, a fi ascuns, izolat
  • zdup - închisoare, pușcărie
  • frugal - sobru, cumpătat, reținut, măsurat, socotit
  • gherlă - închisoare, arest, temniță, ocnă, pușcărie
  • ermetic - etanș, bine închis, obscur, întunecat, ascuns
  • indiscret - curios, nerezervat, nereținut
  • înăbușit - reprimat, înfrânt, stins, slab, scăzut, reținut
  • închis - încuiat, ferecat, zăvorât, înfundat, astupat, oprit, îngrădit, împrejmuit, izolat

Dex întemnițat

  • întemnițat, ~ă , 1-2 (Persoană) care este închisă în temniță încarcerat.
  • ÎNTEMNIȚÁT, -Ă, întemnițați, -te, (Adesea substantivat) Închis în temniță. – întemnița.
  • ÎNTEMNIȚÁT, -Ă, întemnițați, -te, Închis în temniță, încarcerat. ◊ (Substantivat) Cînd, pe urmă, s-a dat voie gazetei să apară, cenzura tăia din coloanele ei apelurile pentru ajutorarea întemnițaților. PAS, Z. IV 242.
  • întemnița A închide pe cineva în temniță încarcera.
  • ÎNTEMNIȚÁ, întemnițez, I. A băga pe cineva în temniță. – În + temniță.
  • ÎNTEMNIȚÁ, întemnițez, I. A vârî în temniță. – În + temniță.
  • ÎNTEMNIȚÁ, întemnițez, I. A băga în temniță, a vîrî la închisoare. încarcera. Sute și mii de muncitori, intelectuali, țărani erau întemnițați și schingiuiți în beciurile siguranței. LUPTA DE CLASĂ, 1954, 1, 116. ◊ Norocul îi apărea în astă-seară... prin ușa în sfîrșit căzută în țăndări a destinului său, multă vreme întemnițat. GALACTION, O. I 150.
  • A ÎNTEMNIȚÁ ~éz tranz. înv. A băga în temniță; a pune la închisoare. /în + temniță
  • întemnițà v. a arunca în temniță.
  • întemnițéz v. tr. Închid în temniță, incarcerez (ChN. 2, 30).


Sinonimul cuvântului întemnițat

Sinonimul cuvântului întemnițat


Testează-te!