Sinonime înverșunare

Cuvântul „înverșunare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• furie - pornire, mânie, înverșunare, dezlănțuire, turbare, patimă
• năbădăi - nazuri, capricii, mofturi, toane, fasoane, fițe, furie, pornire, mânie
• dambla - paralizie, gută, apoplexie, chef, toană, poftă, furie, năbădăi
• îndărătnicie - încăpățânare, obstinație, îndârjire
• procedeu - modalitate, mod, manieră, mijloc, fel, metodă, sistem, soluție
• procedură - practică, formalitate, manieră
• râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
• tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
• tratament - terapeutică, terapie, îngrijire, comportament, manieră, atitudine, evoluție, schimbare, mutație
• vas - farfurie, strachină, recipient, oală, ciubăr, găleată, vadră, navă, corabie
• zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură
• fel - procedeu, manieră, mod, chip, sistem, cale, varietate, soi, gen
• fermitate - tărie, constanță, statornicie, hotărâre, neclintire, intransigență, perseverență
• fin - delicat, gingaș, diafan, străveziu, vaporaș, subtil, ager, pătrunzător, manierat
• gen - fel, mod, soi, tip, varietate, categorie, clasă, manieră, stil

Dex înverșunare

• înverșunare 1 Îndârjire. 2 Întărâtare. 3 Furie. 4 Patimă. 5 Dorință aprinsă și vie. 6 Intensificare a unor stări sufletești.
• ÎNVERȘUNÁRE, înverșunări, Acțiunea de a (se) înverșuna și rezultatul ei; îndârjire. – înverșuna.
• ÎNVERȘUNÁRE, înverșunări, Acțiunea de a se înverșuna și rezultatul ei; întărîtare, pornire pătimașă, mînie; hotărîre neclintită. A înțeles înverșunarea muncitorului să nu piardă o palmă din ogor, scurmîndu-l, stropindu-l, îngrășîndu-l și storcînd toată vlaga din el. C. PETRESCU, A. 392. În vocea și cuvintele lui sună un fel de înverșunare. ARGHEZI, P. T. 58. Grigore nu mai voia să se amestece, văzînd înverșunarea bătrînului. REBREANU, R. I 86. ◊ Cu înverșunare = a) cu furie, cu mînie; cu patimă, pătimaș. Puteam numiri defăimătoare În gîndul meu să-ți iscodesc Și te uram cu- nverșunare, Te blestemam, căci te iubesc. EMINESCU, O. I 212; b) cu hotărîre neclintită; ferm, îndîrjit. Se opuse cu înverșunare tuturor planurilor. CAMILAR, TEM. 218. – Variantă: învierșunáre (ODOBESCU, S. III 18)
• înverșunáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a te înverșuna, mare furie. – În vest învĭe-.
• înverșuna 1-2 (A face să devină sau) a deveni necruțător, neînduplecat a (se) îndârji. 3 ( stări sufletești) A se aprinde. 4 A întărâta pe cineva împotriva altcuiva. 5 A excita. 6 (; scroafă) A intra în călduri.
• învierșunare înverșunare
• ÎNVERȘUNÁ, înverșunez, I. și A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji. – verseny „luptă”.

Sinonimul cuvântului înverșunare

Testează-te!