Dicționar de sinonime
Sinonime abrupt
Cuvântul „abrupt” are următoarele sinonime:
abrupt ( adjectiv )
- drept
- perpendicular
- pieptiș
- pieziș
- prăpăstios
- priporos
- râpos
- vertical
- prăpăstuit
- priporât
- oblu
- ponciș
- prăvălat
- prăvălatic
- râpit
- râpuros
- țărmuros
- priporiu
- pripos
- măluros
- străminos
- repede
- accidentat
- brusc
- brutal
- direct
- dur
- inegal
- povârnit
- înclinat
Sinonime Apropiate
- pieziș - oblic, strâmb, aplecat, înclinat, abrupt, prăpăstios, accidentat, râpos
- oblu - drept, neted, plan, abrupt, povârnit
- drept - direct, rectiliniu, orizontal, vertical, în picioare, neînclinat, corect, just, integru
- povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
- vertical - drept, perpendicular, erect
- coborâtor - înclinat, povârnit, în pantă, descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, epigon
- strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
- oblic - înclinat, pieziș, aplecat
- deodată - pe neașteptate, repede, scurt, brusc, instantaneu, subit, simultan, acum, concomitent
- erect - vertical, drept
- frontal - din față, pieptiș, direct
- pravilă - lege, normă, îndreptar, cod
- pravoslavnic - ortodox, dreptcredincios, creștin
- prerogativă - atribuție, competență, drept, privilegiu
- privilegiu - drept, prerogativă, avantaj, favoare, protecție
Dex abrupt
- abrupt, ~ă 1 ( povârnișuri, prăpăstii ) Cu pantă repede, greu accesibil accidentat, prăpăstios. 2 (; stil) Fără legătură. 3 (; stil) Inegal. 4 ( un organ) Târâtor.
- ABRÚPT, -Ă, abrupți, -te, , 1. , (Porțiune de teren) cu pantă foarte înclinată. 2. (Despre stil) Fără legătură, inegal. 3. (Despre un organ) Târâtor, repent. – Din abrupt, abruptus.
- ABRÚPT, -Ă, abrupți, -te, 1. (Despre povârnișuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil; accidentat, prăpăstios. 2. (Despre stil) Fără legătură, inegal. 3. (Despre un organ) Târâtor, repent. – Din abrupt, abruptus.
- ABRÚPT, -Ă, abrupți, -te, 1. (Despre povîrnișuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil, primejdios, accidentat. Tu, statuie de pe stînci abrupte, Drumețului îi vei vorbi de lupte, De pacea lumii. POEZ. N. 16. Prin munții abrupți ai plecat să te lupți. BENIUC, V. 118. 2. (Despre stil) Lipsit de suplețe, aspru, necurgător, sacadat, inegal.
- ABRÚPT, -Ă, abrupți, -te, (Despre povârnișuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil; accidentat. – abrupt ( abruptus).
- ABRÚPT, -Ă 1. (Despre povârnișuri) Cu pantă foarte înclinată; accidentat, prăpăstios. 2. (Despre stil) Fără legătură; aspru; inegal. 3. (; despre un organ) Repent, târâtor. // Orizont (3) dur de gresii și calcare, cu înclinare foarte mare, în regiunile cu climă aridă. .
Antonime abrupt
- Abrupt ≠ domol, lin
Sinonimul cuvântului abrupt