Sinonime atributiv

Cuvântul „atributiv” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• tipic - specific, caracteristic, propriu, particular, distinct, reprezentativ
• caracteristic - definitoriu, propriu, specific, tipic, distinctiv
• specific - caracteristic, particular, propriu, special, tipic
• remarca - a observa, a distinge, a băga de seamă, a constata, a se evidenția, a se deosebi, a se singulariza 3: a spune, a zice, a susține
• special - deosebit, aparte, distinct, excepțional, singular, unic
• șablonard - uniform, banal, convențional, tipizat, tipicar
• trăsătură - linie, contur, tăietură, caracteristică, notă, aspect, însușire, specific
• ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
• inegalabil - unic, singular
• lege - normă, legiuire, pravilă, dispoziție, regulă, tipic, datină, tradiție, obicei
• neobișnuit - deosebit, excepțional, anormal, nefiresc, insolit, bizar, năstrușnic, singular, excentric
• aparte - separat, deosebit, distinct, special, singular, insolit
• canon - dogmă, regulă, crez, lege, normă, tipic, chin, calvar, caznă
• ceremonial - ceremonie, etichetă, protocol, ritual, rânduială, tipic, solemnitate
• curios - ciudat, bizar, singular, straniu, excentric, insolit, indiscret, insinuant

Dex atributiv

• atributiv, ~ă 1 Care exprimă un atribut. 2 Care are funcția în propoziție a unui atribut. 3-4 ( Propoziție -ă) (Propoziție) care are funcția de atribut pe lângă un substantiv (din propoziția regentă). 5-6 , (Propoziție) relativă.
• ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, Care are funcție de atribut (2). – Din attributif.
• ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, Care are funcțiune de atribut. Propoziție atributivă.
• ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, Care are funcție de atribut. – attributif.
• ATRIBUTÍV, -Ă Cu funcție de atribut. ◊ Propoziție atributivă = propoziție care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un cuvânt din propoziția regentă; propoziție relativă. .
• ATRIBUTÍV, -Ă cu funcție de atribut. ♦ propoziție ~ă = (și ) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un substantiv din regentă; propoziție relativă. (< fr. attributif)
• ATRIBUTÍV ~ă (~i, ~e) Care are funcție de atribut. ◊ Propoziție ~ă propoziție care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un cuvânt din regentă. /<lat. attributivus, fr. attributif
• atributiv a. Gram. prin care se exprimă un atribut: adjectiv atributiv.
• *atributív, -ă adj. (d. atribút; fr. attributif). Care cuprinde un atribut: adjectiv, verb atributiv.
• ATRIBUTÍV, -Ă (< attributif): în sintagma subordonată necircumstanțială atributivă .

Sinonimul cuvântului atributiv

Testează-te!