Dicționar de sinonime
Sinonime autoritar
Cuvântul „autoritar” are următoarele sinonime:
autoritar ( adjectiv )
- imperativ
- poruncitor
- voluntar
Sinonime Apropiate
- guvernamental - oficial, administrativ, autoritar
- necesitate - trebuință, cerință, nevoie, imperativ, obligație
- nevoie - trebuință, cerință, necesitate, imperativ, obligație, pretenție, lipsă, sărăcie, mizerie
- benevol - de la sine, nesilit, facultativ, voluntar
- cerință - exigență, imperativ, necesitate, pretenție, dorință, deziderat, voință, trebuință, nevoie
- comandament - imperativ, cerință, exigență, pretenție, nevoie, poruncă, regulă, normă, lege
- dinadins - anume, intenționat, înadins, voluntar
- exigență - pretenție, rigoare, cerință, deziderat, imperativ, acribie, scrupul, minuțiozitate, migală
- ultimatum - somație, cerere imperativă
Dex autoritar
- autoritár, ~ă 1-2 , (Într-un mod) care impune altora autoritatea (2) sa. 3 Care nu admite replică. 4 Care își impune punctul de vedere. 5-6 Care uzează (și abuzează) de dreptul de a comanda.
- AUTORITÁR, -Ă, autoritari, -e, Care uzează de autoritatea sa, care vrea să-și impună voința. Om autoritar. ♦ Care impune supunere, care nu admite replică. Atitudine autoritară. – Din autoritaire.
- AUTORITÁR, -Ă, auroritari, -e, Căruia îi place să uzeze (și uneori să abuzeze) de dreptul de a comanda, de a da dispoziții; care găsește satisfacție în faptul de a fi ascultat. Om autoritar. ♦ Care impune ascultare, care nu admite replică. Atitudine autoritară. – Din autoritaire.
- AUTORITÁR, -Ă, autoritari, -e, Care caută să-și impună (uneori în mod abuziv) autoritatea sau voința proprie, care nu suferă contrazicere. Te rog... nu mă întrerupe. Dă-mi voie să fiu și eu o dată autoritar cu dumneata. D. ZAMFIRESCU, R. 57. ◊ (Adverbial) Ce-i cu dumneavoastră? îi întreb autoritar. CAMIL PETRESCU, U. N. 322. – Pronunțat: a-u-.
- AUTORITÁR, -Ă, auroritari, -e, Care caută să-și impună autoritatea sau voința proprie. – După autoritaire.
- AUTORITÁR, -Ă Care vrea să comande totdeauna, care urmărește să-și impună voința, autoritatea. .
- AUTORITÁR, -Ă care uzează de autoritatea sa, care urmărește să-și impună voința. (< fr. autoritaire)
- AUTORITÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care își impune voința, autoritatea. Ton ~. Persoană ~ă. /<fr. autoritaire, it. autoritario