Dicționar de sinonime
Sinonime bâțâi
Cuvântul „bâțâi” are următoarele sinonime:
bâțâi ( verb )
- a clătina
- a (se) fâțâi
Alte sinonime:
- fâțâi
- a da
- a fâțâi
- a da din mâini și din picioare
- a se agita
- a se legăna
- a se mișca de colo-colo
- a umbla de colo-colo
Sinonime Apropiate
- fâțâi - a mișca, a se bâțâi
- clătina - a balansa, a clăti, a oscila, a legăna, a bascula, a bălăbăni, a bâțâi, a pendula, a se împletici
- păruială - bătaie, încăierare, ciomăgeală
- războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
- zgâlțâi - a scutura, a agita, a clătina, a zgudui, a zdruncina
- zdruncina - a zgudui, a scutura, a zgâlțâi, a clătina, a șubrezi, a slăbi, a submina, a vătăma
- șovăi - a ezita, a se codi, a pregeta, a sta în cumpănă, a oscila, a fluctua, a se împletici, a se clătina
- trânteală - bătaie
- zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
- flutura - a fâlfâi, a clătina, a legăna, a agita, a mișca, a vântura
- foială - furnicar, forfotă, agitație, fâțâială, fojgăială
- gonaci - hăitaș, gonaș, bătăiaș, fugău
- hâțâi - a clătina, a zgâlțâi, a balansa
- hăitaș - gonaș, bătăiaș, mănător
- impulsiv - nestăpânit, nervos, iute, necumpănit, holeric, bătăios
Dex bâțâi
- bâțâí 1 A (se) mișca repede și neliniștit dintr-o parte în alta. 2 A da repede din mâini și din picioare. 3 Mișcare pe care o fac animalele cu coada bănănăi, măhăi.
- BÂȚÂÍ, bấțâi, IV. , și A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + -âi.
- BÂȚÂÍ, bấțâi, IV. , și A mișca repede din mâini, din picioare sau din cap; a da din coadă. – Din bâț(a) (puțin folosit).
- A SE BÂȚÂÍ mă bâțâi intranz. fam. (despre persoane) A face mișcări neorganizate și nervoase (cu mâinile și cu picioarele). /bâț + suf. ~âi
- A BÂȚÂÍ bâțâi intranz. (despre animale) A mișca repede din coadă; a da din coadă. /bâț + suf. ~âi
- BÎȚÎÍ, bî́țîi, IV. A da din mîini și din picioare; (despre animale) a da din coadă, a mișca încoace și încolo, repede și neliniștit, din coadă. Nenea Mandache stă pe gînduri, bîțîind din piciorul drept și scîrțîind din vîrful ghetei. CARAGIALE, M. 227.
- bî́țîĭ, a -í v. int. (ung. biccenni, bicegni, a șchiopăta, a te clătina. Cp. cu fîțîĭ, moțăĭ și țîțîĭ). Fam. Mă clatin, mă scutur, tremur: tot bîțîĭa pe la poartă și nu’ndrăznea să intre, îĭ bîțîĭa inima de frică. V. refl. Ce vă tot bîțîițĭ pe scîndurile celea, măĭ băețĭ? V. bîstîcîĭ.
- bâțâiu, -țâi 2, -țâe 3, -țâiam 1
- BÂȚÂÍ vb. v. fâțâi.
- BÎȚÎI a da, a fîțîi. (~ din coadă.)