Dicționar de sinonime

Sinonime bâiguit

Cuvântul „bâiguit” are următoarele sinonime:

bâiguit ( adjectiv )
  • aiurit
  • amețit
  • buimac
  • buimăcit
  • derutat
  • descumpănit
  • dezorientat
  • năuc
  • năucit
  • tâmpit
  • zăpăcit
  • neclar
  • neînțeles
  • încurcat
  • uluit
  • prostit
  • stupid


Sinonime Apropiate

  • amețitor - năucitor, uluitor, uimitor, tulburător, zăpăcitor, vertiginos, îmbătător, derutant
  • zăbăuc - zăpăcit, aiurit, derutat, năuc
  • buimac - zăpăcit, amețit, năuc, tehui
  • stupefiant - năucitor, uluitor, uimitor, drog, halucinogen
  • hăbăuc - năuc, zăpăcit, aiurit
  • împrăștiat - răsfirat, dispersat, risipit, vânturat, distrat, zăpăcit, aiurit, buimac, dezordonat
  • dezechilibrat - descumpănit, dezorientat, tulburat, demoralizat, dezaxat, zăpăcit, nebun, dement, alienat
  • prolix - încâlcit, confuz, neclar, încurcat
  • stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd
  • uimi - a stupefia, a minuna, a năuci, a surprinde, a ului, a speria, a buimăci, a zăpăci
  • uituc - distrat, zăpăcit, aiurit, fără memorie
  • ului - a năuci, a zăpăci, a uimi, a tulbura, a buimăci
  • zevzec - nătărău, prostănac, nerod, neghiob, aiurit, năuc
  • incomprehensibil - încurcat, de neînțeles, haotic, încâlcit
  • inept - stupid, prost, redus, tâmpit

Dex bâiguit

  • bâiguit2, ~ă 1 ( vorbire) Fără sens, rău articulat. 2 ( oameni) Zăpăcit. 3 ~ de cap Amețit. 4 În delir, tulburat. 5 Fantastic.
  • bâiguit1 Bâiguire (2). incompletă în original
  • BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – bâigui.
  • BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, (Despre vorbele sau vorbirea cuiva) Neclar, încurcat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimăcit. – bâigui.
  • bâiguí 1 A vorbi fără rost sau fără temei a divaga. 2 (Mai ales bolnavi) A vorbi fără șir, în somn sau în delir a delira, a aiura. 3 (; ; membre) A face mișcări reflexe, fără nici un scop, necontrolate. 4 A (se) zăpăci, a (se) ameți de cap. 5 A se ~ de cap A deveni nebun. 6 (Rar) A se văita încet și în neștire.
  • buiguit1 bâiguit1
  • buiguit2, ~ă bâiguit2
  • BÂIGUÍ, bấigui, IV. și A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – bolvongni „a rătăci”.
  • BÂIGUÍ, bấigui, IV. și A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – bolyongni „a rătăci”.


Sinonimul cuvântului bâiguit

Sinonimul cuvântului bâiguit


Testează-te!