Dicționar de sinonime
Sinonime bâiguit
Cuvântul „bâiguit” are următoarele sinonime:
bâiguit ( adjectiv )
- aiurit
- amețit
- buimac
- buimăcit
- derutat
- descumpănit
- dezorientat
- năuc
- năucit
- tâmpit
- zăpăcit
- neclar
- neînțeles
- încurcat
- uluit
- prostit
- stupid
Sinonime Apropiate
- amețitor - năucitor, uluitor, uimitor, tulburător, zăpăcitor, vertiginos, îmbătător, derutant
- zăbăuc - zăpăcit, aiurit, derutat, năuc
- buimac - zăpăcit, amețit, năuc, tehui
- stupefiant - năucitor, uluitor, uimitor, drog, halucinogen
- hăbăuc - năuc, zăpăcit, aiurit
- împrăștiat - răsfirat, dispersat, risipit, vânturat, distrat, zăpăcit, aiurit, buimac, dezordonat
- dezechilibrat - descumpănit, dezorientat, tulburat, demoralizat, dezaxat, zăpăcit, nebun, dement, alienat
- prolix - încâlcit, confuz, neclar, încurcat
- stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd
- uimi - a stupefia, a minuna, a năuci, a surprinde, a ului, a speria, a buimăci, a zăpăci
- uituc - distrat, zăpăcit, aiurit, fără memorie
- ului - a năuci, a zăpăci, a uimi, a tulbura, a buimăci
- zevzec - nătărău, prostănac, nerod, neghiob, aiurit, năuc
- incomprehensibil - încurcat, de neînțeles, haotic, încâlcit
- inept - stupid, prost, redus, tâmpit
Dex bâiguit
- bâiguit2, ~ă 1 ( vorbire) Fără sens, rău articulat. 2 ( oameni) Zăpăcit. 3 ~ de cap Amețit. 4 În delir, tulburat. 5 Fantastic.
- bâiguit1 Bâiguire (2). incompletă în original
- BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – bâigui.
- BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, (Despre vorbele sau vorbirea cuiva) Neclar, încurcat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimăcit. – bâigui.
- bâiguí 1 A vorbi fără rost sau fără temei a divaga. 2 (Mai ales bolnavi) A vorbi fără șir, în somn sau în delir a delira, a aiura. 3 (; ; membre) A face mișcări reflexe, fără nici un scop, necontrolate. 4 A (se) zăpăci, a (se) ameți de cap. 5 A se ~ de cap A deveni nebun. 6 (Rar) A se văita încet și în neștire.
- buiguit1 bâiguit1
- buiguit2, ~ă bâiguit2
- BÂIGUÍ, bấigui, IV. și A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – bolvongni „a rătăci”.
- BÂIGUÍ, bấigui, IV. și A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – bolyongni „a rătăci”.