Dicționar de sinonime
Sinonime ului
Cuvântul „ului” are următoarele sinonime:
ului ( verb )
- a năuci
- a zăpăci
- a uimi
- a tulbura
- a buimăci
Alte sinonime:
- ameți
- buimăci
- dărăpăna
- dărâma
- fâstâci
- intimida
- încurca
- nărui
- năuci
- prăbuși
- prăvăli
- risipi
- surpa
- zăpăci
- uimi
- a speria
- a stupefia
- minuna
- a minuna
- a surprinde
- a se cruci
- a se minuna
- a se uimi
- a se încruci
- a se ugni
- a se pocozi
- a se ciudi
- a se divi
Sinonime Apropiate
- uimi - a stupefia, a minuna, a năuci, a surprinde, a ului, a speria, a buimăci, a zăpăci
- amețitor - năucitor, uluitor, uimitor, tulburător, zăpăcitor, vertiginos, îmbătător, derutant
- stupefiant - năucitor, uluitor, uimitor, drog, halucinogen
- uimitor - uluitor, stupefiant, tulburător, surprinzător, straniu, extraordinar, minunat, excelent
- ameți - a zăpăci, a buimăci, a dezechilibra, a năuci, a se îmbăta, a se afuma, a se turmenta, a se chercheli
- stupoare - stupefacție, uimire, uluire
- uimire - perplexitate, uluială, stupefacție
- fenomenal - uimitor, formidabil, enorm, colosal, fabulos, uluitor, nemaipomenit, extraordinar, fantastic
- gigantic - colosal, enorm, imens, măreț, formidabil, fabulos, fenomenal, uimitor, uluitor
- minuna - a (se) uimi, a (se) mira, a (se) cruci, a surprinde, a stupefia, a extazia, a ului
- buimăceală - năucire, zăpăceală, amețeală, buimăcire
- deranja - a răvăși, a zăpăci, a răscoli, a învălmăși, a deregla, a tulbura, a stânjeni, a încurca, a jena
- dezechilibrat - descumpănit, dezorientat, tulburat, demoralizat, dezaxat, zăpăcit, nebun, dement, alienat
- frământat - agitat, tulburat, zbuciumat, uimit, torturat
- răscolitor - impresionant, formidabil, tulburător
Dex ului
- ULUÍ, uluiesc, IV. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ și A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – ulovit’ „a prinde, a surprinde”.
- ULUÍ, uluiesc, IV. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ și A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – ulovit’ „ a prinde, a surprinde”.
- ULUÍ, uluiesc, IV. A uimi peste măsură; a buimăci, a zăpăci, a năuci. Atîtea opere de artă, îngrămădite unele lîngă altele, într-un spațiu redus, te uluiesc. STANCU, U.R.S.S. 118. Cu o îndrăzneală care mă ului, acest fermecător îmi afirmă pasionat că tocmai aceasta o așteaptă. GALACTION, O. I 238. O floare însă ului pur și simplu pe Ladima căci avea ceva misterios în somptuozitatea ei. CAMIL PETRESCU, N. 77. ◊ Nu se dezmeticise voinicul nostru, ba mai rău se uluise și se trezi dus pe sus. DELAVRANCEA, S. 101. Pierderea domnului lor îi făcură să se uluiască. ISPIRESCU, M. V. 59.
- A ULUÍ ~iésc tranz. A face să se uluiască; a buimăci, a zăpăci. /cf. rus. ulovit’
- A SE ULUÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci. 2) A fi puternic impresionat (de ceva neprevăzut); a se uimi peste măsură. /cf. rus. ulovit’
- uluì v. a se zăpăci. .