Dicționar de sinonime
Sinonime uimi
Cuvântul „uimi” are următoarele sinonime:
uimi ( verb )
- a stupefia, a minuna, a năuci, a surprinde
- a ului, a speria, a buimăci, a zăpăci
Alte sinonime:
- a consterna
- a perplexa
- minuna
- a se cruci
- a se minuna
- a se ului
- a se încruci
- a se ugni
- a se pocozi
- a se ciudi
- a se divi
- a provoca mirare
- a stârni admirație
- a impresiona
- a tulbura
Sinonime Apropiate
- ului - a năuci, a zăpăci, a uimi, a tulbura, a buimăci
- minuna - a (se) uimi, a (se) mira, a (se) cruci, a surprinde, a stupefia, a extazia, a ului
- stupefiant - năucitor, uluitor, uimitor, drog, halucinogen
- uimitor - uluitor, stupefiant, tulburător, surprinzător, straniu, extraordinar, minunat, excelent
- amețitor - năucitor, uluitor, uimitor, tulburător, zăpăcitor, vertiginos, îmbătător, derutant
- cruci - a se minuna, a se ulmi, a se ului, a fi stupefiat
- mira - a uimi, a surprinde, a minuna, a nedumeri
- ameți - a zăpăci, a buimăci, a dezechilibra, a năuci, a se îmbăta, a se afuma, a se turmenta, a se chercheli
- speria - a înspăimânta, a înfricoșa, a se teme, a se intimida, a se buimăci
- splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
- stupoare - stupefacție, uimire, uluire
- uimire - perplexitate, uluială, stupefacție
- fâstâci - a se zăpăci, a se speria, a se intimida, a se pierde
- fenomenal - uimitor, formidabil, enorm, colosal, fabulos, uluitor, nemaipomenit, extraordinar, fantastic
- gigantic - colosal, enorm, imens, măreț, formidabil, fabulos, fenomenal, uimitor, uluitor
Dex uimi
- UIMÍ, uimesc, IV. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ A tulbura, a zăpăci, a buimăci. –
- UIMÍ, uimesc, IV. 1. A produce mirare sau admirație, a surprinde puternic, a impresiona profund. ului. Vorbești cu un calm care mă uimește. BARANGA, I. 184. O păsărică vine, prevestind țărmuri vecine... Pe catarg ea saltă, cîntă, Ne uimește, ne încîntă Ș-apoi zboară ca un vis. ALECSANDRI, P. A. 83. ◊ A uimit mai ales noutatea cea mai proaspătă. CAMIL PETRESCU, U. N. 170. Fie Răzvan ori și unde, el tot țeara ș-o iubește, Dacă prin faptele sale se rădică și uimește. HASDEU, R. V. 123. ♦ A fi cuprins de mirare sau de admirație. Cît viteazul o zărește, Pe loc stă și se uimește. ALECSANDRI, P. II 91. ◊ Văile și munții se uimesc auzindu-i cînticele. EMINESCU, N. 5. Ce netedă cîmpie! cum ochiul se uimește! ALEXANDRESCU, P. 88. 2. (Învechit) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. Mă uimești dacă nu mîntui... Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvîntu-i. EMINESCU, O. I 154. Vinul... îngreuiază trupul și uimește și îmbată mintea. PISCUPESCU, O. 200. ◊ Pînă acum tu ești ca unul care a găsit o comoară... Se uimește, nu-i vine a crede. SADOVEANU, O. VII 88. Hamalul, carele nu mai văzuse să aibă atîta sumă de bani de cînd se născuse, se uimi de bucurie. GORJAN, H. II 15.