Sinonime blestem

Cuvântul „blestem” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• catastrofă - dezastru, calamitate, flagel, grozăvie, năpastă, urgie, nenorocire, sinistru, pacoste
• pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
• potop - diluviu, inundație, revărsare, dezastru, catastrofă, prăpăd, urgie, noian, mulțime
• sinistru - oribil, lugubru, odios, groaznic, funest, dezastru, catastrofă, nenorocire
• tragedie - piesă, dramă, operă dramatică, dezastru, calamitate, catastrofă, nenorocire, durere
• flagel - nenorocire, dezastru, pacoste, calamitate, boală, epidemie, ciumă
• grozăvie - nenorocire, calamitate, oroare, flagel, dezastru, năpastă, prăpăd, pustiire, sinistru
• maledicție - blestem, imprecație, ocară
• dezastru - catastrofă, calamitate, nenorocire, năpastă, prăpăd, urgie
• funest - nefast, dezastruos, catastrofal, nenorocit, trist, jalnic, mizerabil
• imprecație - blestem, injurie, înjurătură, invectivă, proferare
• anatemă - afurisenie, excomunicare, blestem
• calamitate - nenorocire, dezastru
• catastrofal - îngrozitor, groaznic, dezastruos, fatal, teribil
• dezastruos - nimicitor, ucigător, înfricoșător, catastrofal, groaznic, pustiitor

Dex blestem

• blestem 1-2 Invocare a unei nenorociri (sau a mâniei divine) împotriva cuiva. 3-4 Nenorocire adusă de blestem (1-2) afurisenie, anatemă. 5 Carte de ~e Carte de afurisanie. 6 (; ; ) A-și face ~ cu (sau de) cineva A supăra. 7 A-și bate joc.
• BLESTÉM, blesteme, Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra cuiva sau a ceva. – Din blestema (derivat regresiv).
• BLESTÉM, blesteme, Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. – Din blestema (derivat regresiv).
• BLESTÉM, blesteme, (Și în forma populară blăstăm) Imprecație (legată de credințele superstițioase) prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra unui adversar. împovărați de slăvi și de steme, De ură ferecată-n blesteme. DEȘLIU, G. 37. Așternută la prima furie, era o scrisoare fulgerătoare, plină de învinuiri și blesteme. BART, E. 241. ◊ A-și face blestem cu (sau de) cineva = a se purta rău cu cineva, a chinui, a maltrata. Acum cred că nu ți-i mai face blăstăm cu mine, mi-i da drumul... că tare mare treabă mai am. CREANGĂ, P. 314. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra unui lucru. Un blestem ce-apasă pe codru Schimbatu-i-a-n piatră și iască . BENIUC, V. 85. – Accentuat și: bléstem. – și: blestemuri (GHEREA, ST. CR. II 279). – Variante: (popular) blăstăm, blăstém

Sinonimul cuvântului blestem

Testează-te!