Dicționar de sinonime
Sinonime blestem
Cuvântul „blestem” are următoarele sinonime:
blestem ( substantiv )
- imprecație, maledicție, afurisenie
- dezastru, potop, flagel, catastrofă, nenorocire
Alte sinonime:
- ocară
- excomunicare
- calamitate
- grozăvie
- năpastă
- pacoste
- prăpăd
- pustiire
- sinistru
- urgie
- afurisire
- anatemă
- proclețenie
- procleție
- afuriseală
- urgiseală
- fatalitate
Sinonime Apropiate
- catastrofă - dezastru, calamitate, flagel, grozăvie, năpastă, urgie, nenorocire, sinistru, pacoste
- pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
- potop - diluviu, inundație, revărsare, dezastru, catastrofă, prăpăd, urgie, noian, mulțime
- sinistru - oribil, lugubru, odios, groaznic, funest, dezastru, catastrofă, nenorocire
- tragedie - piesă, dramă, operă dramatică, dezastru, calamitate, catastrofă, nenorocire, durere
- flagel - nenorocire, dezastru, pacoste, calamitate, boală, epidemie, ciumă
- grozăvie - nenorocire, calamitate, oroare, flagel, dezastru, năpastă, prăpăd, pustiire, sinistru
- maledicție - blestem, imprecație, ocară
- dezastru - catastrofă, calamitate, nenorocire, năpastă, prăpăd, urgie
- funest - nefast, dezastruos, catastrofal, nenorocit, trist, jalnic, mizerabil
- imprecație - blestem, injurie, înjurătură, invectivă, proferare
- anatemă - afurisenie, excomunicare, blestem
- calamitate - nenorocire, dezastru
- catastrofal - îngrozitor, groaznic, dezastruos, fatal, teribil
- dezastruos - nimicitor, ucigător, înfricoșător, catastrofal, groaznic, pustiitor
Dex blestem
- blestem 1-2 Invocare a unei nenorociri (sau a mâniei divine) împotriva cuiva. 3-4 Nenorocire adusă de blestem (1-2) afurisenie, anatemă. 5 Carte de ~e Carte de afurisanie. 6 (; ; ) A-și face ~ cu (sau de) cineva A supăra. 7 A-și bate joc.
- BLESTÉM, blesteme, Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra cuiva sau a ceva. – Din blestema (derivat regresiv).
- BLESTÉM, blesteme, Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. – Din blestema (derivat regresiv).
- BLESTÉM, blesteme, (Și în forma populară blăstăm) Imprecație (legată de credințele superstițioase) prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra unui adversar. împovărați de slăvi și de steme, De ură ferecată-n blesteme. DEȘLIU, G. 37. Așternută la prima furie, era o scrisoare fulgerătoare, plină de învinuiri și blesteme. BART, E. 241. ◊ A-și face blestem cu (sau de) cineva = a se purta rău cu cineva, a chinui, a maltrata. Acum cred că nu ți-i mai face blăstăm cu mine, mi-i da drumul... că tare mare treabă mai am. CREANGĂ, P. 314. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra unui lucru. Un blestem ce-apasă pe codru Schimbatu-i-a-n piatră și iască . BENIUC, V. 85. – Accentuat și: bléstem. – și: blestemuri (GHEREA, ST. CR. II 279). – Variante: (popular) blăstăm, blăstém