Sinonime bucățea

Cuvântul „bucățea” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fărâmă - bucățică, frântură, fărâmătură, ruptură, firimitură
• bucățică - fărâmă, părticică, fărâmătură, pic
• sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
• țară - pic, puțin, oleacă, strop, fărâmă
• țandără - așchie, surcea, zburătură, ciob, fărâmătură
• zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
• zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
• zobi - a strivi, a zdrobi, a sfărâma
• fărâmița - a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, a îmbucătăți, a distruge, a nimici, a descompune
• fir - filament, filet, șuviță, fibră, fărâmă, pic, picătură, țâră
• firimitură - fărâmă
• frântură - bucată, fragment, crâmpei, porțiune, parte, fărâmă, fractură, spărtură
• hârb - ciob, sfărâmătură, spărtură, țandără, blid, cratiță, strachină, farfurie
• mărunți - a fărâmița, a zdrobi, a sfărâma
• melița - a pisa, a sfărâma

Dex bucățea

• bucățea Bucată mică.
• BUCĂȚEÁ, bucățele, Bucățică. – Bucată + -ea.
• BUCĂȚEÁ bucățică.
• BUCĂȚEÁ, bucățele, Bucățică. – Din bucată + -ea.
• bucăți A face bucăți.
• bucățícă 1-2 Bucată (mică). 3 Fată (sau femeie) frumoasă. 4 (; ~ bună) Femeie ușoară. 5 (; ~ ruptă) Persoană care seamănă foarte mult cu unul din membrii familiei sale. 6 Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. 7 A-și da ~ ca de la gură A fi foarte darnic sau altruist. 8 A lua (cuiva) ~ ca de la gură A lipsi pe cineva de strictul necesar traiului.
• BUCĂȚÍ, bucățesc, IV. A îmbucătăți. – Din bucată.
• BUCĂȚÍCĂ, bucățele, Diminutiv al lui bucată; bucățea. ◊ Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. ◊ A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. – Bucată + -ică.
• BUCĂȚÍ, bucățesc, IV. A tăia sau a sfîșia în bucăți; a îmbucătăți. Cum numai au fost bucățit Petrea făt-frumos, au și început bivolii... a se bate. SBIERA, P. 122. Hîrbul mi l-ai bucățit. ALECSANDRI, P. P. 351. ◊ (Cu complement intern) Paloș din teacă scotea, Bucățele-l bucățea. TEODORESCU, P. P. 503.

Sinonimul cuvântului bucățea

Testează-te!