Sinonime firimitură

Cuvântul „firimitură” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fărâmă - bucățică, frântură, fărâmătură, ruptură, firimitură
• sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
• țară - pic, puțin, oleacă, strop, fărâmă
• țandără - așchie, surcea, zburătură, ciob, fărâmătură
• zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
• zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
• zobi - a strivi, a zdrobi, a sfărâma
• fărâmița - a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, a îmbucătăți, a distruge, a nimici, a descompune
• fir - filament, filet, șuviță, fibră, fărâmă, pic, picătură, țâră
• frântură - bucată, fragment, crâmpei, porțiune, parte, fărâmă, fractură, spărtură
• hârb - ciob, sfărâmătură, spărtură, țandără, blid, cratiță, strachină, farfurie
• mărunți - a fărâmița, a zdrobi, a sfărâma
• melița - a pisa, a sfărâma
• nițel - puțin, câtva, oleacă, cam, strop, fărâmă
• bucățică - fărâmă, părticică, fărâmătură, pic

Dex firimitură

• firimitură 1 Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea. 2 Bucată foarte mică dintr-un aliment.
• FIRIMITÚRĂ, firimituri, Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; bucată foarte mică dintr-un aliment. – Fărâmă + -ătură (după fir).
• FIRIMITÚRĂ, firimituri, Bucățică foarte mică de pîine rămasă după ce se taie sau se rupe pîinea; bucățică foarte mică dintr-un aliment; fărîmă. fărîmătură. Întinse brațul, arătînd un ogor îngust ca o fășie... Cum trăiește stăpînul acelui ogor? Are pe dînsul o cămașă ca lumea? Are la casa lui o firimitură de pîne? CAMILAR, TEM. 8. Mama, însă, a ținut să mă convingă, în timp ce aduna firimiturile de pe masă, că nu se întîmplase nimic deosebit. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 75. Furnicile strîng, economisesc ca băcanii, bob cu bob, firimitură cu firimitură. DELAVRANCEA, T. 62.
• FIRIMITÚRĂ ~i f. Bucățică foarte mică de pâine (sau din alt aliment). /fărâmă + suf. ~ătură
• firimitúră, V. fărmătură.
• firmitură firimitură
• FIRMITÚRĂ firimitură.
• fărmătúră f., pl. ĭ. Bucățică care cade dintr’o bucată maĭ mare: fărmăturĭ de pîne. – Și sf-: sfărmăturĭ de zid. Și fărămătură, fărîmătură și (vest) fărămitură, firimitură și frimitură.
• firimitură
• FIRIMITÚRĂ s. fărâmă, (reg.) fărâmătură, sfărâmă. (A adunat ~ile de pâine de pe masă.)

Sinonimul cuvântului firimitură

Testează-te!