Dicționar de sinonime
Sinonime buimăci
Cuvântul „buimăci” are următoarele sinonime:
buimăci ( verb )
- a [se] ameți
- a [se] năuci
- a [se] zăpăci
- a [se] bâigui
- a [se] ului
- a [se] hăbăuci
- a [se] uimăci
- a [se] tehui
- a [se] cebălui
- a se ameți
- a se aiuri
- a se zăpăci
- a se pierde
- a se năuci
- a se ului
- a se prosti
- a se îndobitoci
- a se tâmpi
Sinonime Apropiate
- uimi - a stupefia, a minuna, a năuci, a surprinde, a ului, a speria, a buimăci, a zăpăci
- ului - a năuci, a zăpăci, a uimi, a tulbura, a buimăci
- ameți - a zăpăci, a buimăci, a dezechilibra, a năuci, a se îmbăta, a se afuma, a se turmenta, a se chercheli
- amețitor - năucitor, uluitor, uimitor, tulburător, zăpăcitor, vertiginos, îmbătător, derutant
- buimac - zăpăcit, amețit, năuc, tehui
- buimăceală - năucire, zăpăceală, amețeală, buimăcire
- speria - a înspăimânta, a înfricoșa, a se teme, a se intimida, a se buimăci
- stupefiant - năucitor, uluitor, uimitor, drog, halucinogen
- uituc - distrat, zăpăcit, aiurit, fără memorie
- zăbăuc - zăpăcit, aiurit, derutat, năuc
- fâstâci - a se zăpăci, a se speria, a se intimida, a se pierde
- hăbăuc - năuc, zăpăcit, aiurit
- idiotiza - a tâmpi, a se prosti, a se țicni
- împrăștiat - răsfirat, dispersat, risipit, vânturat, distrat, zăpăcit, aiurit, buimac, dezordonat
- absent - neprezent, lipsă, neatent, distrat, zăpăcit, aiurit
Dex buimăci
- buimăcí 1-2 A deveni (sau a face pe cineva să devină) buimac a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) ului, a (se) zăpăci.
- BUIMĂCÍ, buimăcesc, IV. și A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.
- BUIMĂCÍ, buimăcesc, IV. A deveni buimac; a se ameți (de somn, de băutură, de frică etc.); a se zăpăci, a se năuci. Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139. Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103. Oastea... începu a se buimăci și a se dă înapoi. ISPIRESCU, M. V. 41. ◊ Vestea neașteptată l-a buimăcit.
- BUIMĂCÍ, buimăcesc, IV. și A (se) ameți, a (se) zăpăci. – Din buimac.
- A SE BUIMĂCÍ mă ~ésc intranz. A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se năuci; a se ului; a se zăpăci; a se pierde. /Din buimac
- A BUIMĂCÍ ~ésc tranz. A face să se buimăcească; a zăpăci; a năuci; a ului. /Din buimac
- buimăcì v. a năuci: portarul se buimăcise de cele ce vedea ISP.
- buimăcésc v. tr. (d. buĭmac). Amețesc, zăpăcesc, năucesc.
- BUIMĂCÍ vb. a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) zăpăci, (pop.) a (se) bâigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (S-a ~ de tot!)
- BUIMĂCI a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) zăpăci, a (se) bîigui, a (se) ului, a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (, Bucov și ) a (se) tehui, a (se) cebălui. (S-a ~ de tot!)
Antonime buimăci
- A se buimăci ≠ a se dezmetici
- A buimăci ≠ a dezmetici