Sinonime compromitere

Cuvântul „compromitere” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• sacrilegiu - nelegiuire, profanare, pângărire, crimă, impietate
• sabotaj - subminare, uneltire, compromitere, împiedicare
• sobrietate - cumpătare, ponderație, simplitate, austeritate, rigorism, moderație
• temperanță - reținere, moderație, cumpătare, sobrietate, măsură, echilibru
• nechibzuință - nesocotință, necugetare, imprudență, necumpătare, ușurință
• abuz - exces, necumpătare, surplus, abatere, infracțiune, ilegalitate, samavolnicie
• calomnia - a defăima, a blama, a denigra, a ponegri, a bârfi, a huli, a discredita, a insulta
• compromite - a discredita, a dezonora, a face de râs, a terfeli, a primejdui, a amenința, a periclita
• continență - abstinență, reținere, înfrânare, moderație, cumpătare
• cumpăt - stăpânire de sine, calm, echilibru, chibzuială, cumpătare, măsură, moderație, socoteală, tact
• defăima - a ponegri, a calomnia, a huli, a desconsidera, a bârfi, a blama, a denigra, a discredita, a ocărî
• exces - exagerare, abuz, necumpătare, excedent, surplus, adaos
• canotaj - vâslit, lopătare (sport)
• declin - regres, decădere, degradare, decadență, apus, asfințit, scăpătare
• degrada - a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a altera, a declanșa, a degenera, a decădea, a dărăpăna

Dex compromitere

• compromitere 1 Determinare a pierderii bunei reputații a cuiva discreditare. 2 Pierdere a bunei reputații. 3 Pricinuire a unui rău periclitare. 4 Distrugere.
• COMPROMÍTERE, compromiteri, Acțiunea de a (se) compromite. – compromite.
• COMPROMITÉRE, compromiteri, Acțiunea de a (se) compromite.
• COMPROMÍTERE Acțiunea de a compromite și rezultatul ei; discreditare, primejduire; distrugere. .
• compromite 1-2 A face să-și piardă (sau a-și pierde) buna reputație a (se) discredita, a se deochia, a se arăta. 3 A pricinui un rău. 4 A distruge.
• COMPROMÍTE, compromít, III. 1. și A face să-și piardă sau a-și pierde buna reputație; a (se) discredita. 2. A pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge. – Din compromettre, compromittere.
• COMPROMÍTE, compromít, III. 1. A-l pune (pe cineva) într-o lumină nefavorabilă, a face să-și piardă buna reputație, a da de rușine; a discredita. Nu te mai iau... cu mine. Mă campromiți. C. PETRESCU, C. V. 116. Nu-și va ierta toată viața asemenea slăbiciune, care l-a compromis în așa hal. BART, E. 214. Să vedem și noi dacă faptul căsătoriei și traiului Ancei cu Dragomir e o așa de mare absurditate, încît să compromită toată piesa. GHEREA, ST. CR. II 256. ◊ Fii serios, Jean. Ne compromitem. SAHIA, N. 100. 2. A primejdui; a strica, a distruge., Seceta poate, compromite recolta. – Forme gramaticale: compromisei, compromis.

Sinonimul cuvântului compromitere

Testează-te!