Dicționar de sinonime
Sinonime confirmare
Cuvântul „confirmare” are următoarele sinonime:
confirmare ( substantiv )
- adeverire
- arătare
- atestare
- certificare
- demonstrare
- demonstrație
- dovedire
- întărire
- probare
- probă
- coroborare
- consacrare
- consfințire
- ratificare
- sancționare
- sancțiune
- validare
- sacrare
- recunoaștere
Sinonime Apropiate
- mărturie - declarație, depoziție, atestare, dovadă, probă, indicație, adeverire
- manifestare - afirmare, arătare, exprimare, manifestație, demonstrație, semn, probă, dovadă, mărturie
- sufragiu - vot, adeziune, aprobare, asentiment
- știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
- încuviințare - admitere, acceptare, aprobare, consimțire, acord, aviz, consimțire, învoire, voință
- agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
- asentiment - acord, aprobare, consimțire, adeziune, încuviințare
- blam - înfierare, dezaprobare, reaprobare, vestejire, condamnare
- demonstrație - probă, dovadă, raționament, argument, exhibiție, manifestație, miting, protest
- dezlegare - rezolvare, soluționare, limpezire, îngăduință, aprobare, încuviințare, permisiune, voie, iertare
- dovadă - mărturie, probă, atestare, vădire
- consimțământ - încuviințare, acord, aprobare, învoială
- oprobiu - reprobare, dezaprobare, condamnare, dispreț, rușine
- previzibil - probabil, de prevăzut, eventual, supozabil
- prezență - existență, ființare, arătare, înfățișare
Dex confirmare
- confirmare 1 Definitivare a cuiva într-o situație. 2 Atestare. 3 Întărire a unei sentințe. 4 Oficiere a ritualului confirmației (5). 5 Renunțare la dreptul de a cere anularea unui act juridic. 6 Încadrare într-un barem.
- CONFIRMÁRE, confirmări, 1. Acțiunea de a confirma și rezultatul ei; întărire, adeverire. ♦ Declarație prin care o persoană, îndreptățită să ceară anularea unui act, îl recunoaște valabil. ♦ Aprobare a unui act sau a unei măsuri procedurale de către organul competent. 2. (În Biserica catolică) Act sacramental care desăvârșește botezul la copiii trecuți de șapte ani; confirmație. – confirma.
- CONFIRMÁRE, confirmări, Acțiunea de a confirma și rezultatul ei; întărire, adeverire. ♦ Declarație prin care o persoană, îndreptățită să ceară anularea unui act, îl recunoaște valabil. ♦ Aprobare a unui act sau a unei măsuri procedurale de către organul competent. – confirma.
Sinonimul cuvântului confirmare