Sinonime copleșit

Cuvântul „copleșit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• apăsător - chinuitor, copleșitor, covârșitor, împovărător
• copleșitor - covârșitor, apăsător, impresionant, strivitor, extraordinar, uriaș, tulburător
• sugrumat - sufocat, asfixiat, gâtuit, copleșit, înecat, asmuțit
• greu - masiv, mare, voluminos, dens, încărcat, apăsător, copleșitor, înăbușitor, dificil
• oprimat - asuprit, oropsit, năpăstuit, prigonit, împilat, urgisit, apăsat
• covârșitor - copleșitor, impresionant, formidabil, predominant
• strâmtorat - stingherit, jenat, încurcat, apăsat, presat
• sublim - măreț, încântător, minunat, superb, perfect, copleșitor
• triumfal - biruitor, victorios, atotbiruitor
• triumfător - victorios, atotbiruitor, triumfal
• turti - a teși, a deforma, a strivi, a se epuiza, a se slei, a fi copleșit, a se îmbăta
• zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
• zdrobitor - extenuant, distrugător, copleșitor, imens, decisiv
• glorios - victorios, eroic, biruitor, învingător, preamărit, slăvit, proslăvit, strălucit, faimos
• indescriptibil - inexprimabil, indicibil, inefabil, copleșitor

Dex copleșit

• copleșit2, ~ă 1 Împovărat. 2 Depășit. 3 Întrecut. 4 Încărcat. 5 Biruit. 6 Sleit. 7 Arbore mai mic, care a fost împiedicat de ceilalți arbori din pădure să crească.
• copleșit1 1 Încercuire. 2 Biruință. 3-6 Copleșire (3-6). 7 Năvală. 8 Năpădire. 9 Împovărare. 10 Inundare. 11 Emoționare. 12-13 Copleșire (12-13).
• copleșit a. 1. inundat; 2. gârbovit, încovoiat.
• copleși 1 A cuprinde din toate părțile a încercui, a năpădi. 2 A birui pe cineva. 3 A acoperi peste tot cu un lichid a afunda, a cufunda, a îneca. 4 A acoperi peste tot. 5 A se întinde peste ceva în toate părțile. 6 A umple peste măsură. 7 A împovăra. 8 A inunda. 9 A strivi sub o greutate, o forță, o mulțime prea mare. 10 A încărca pe cineva cu daruri, laude 11 A emoționa peste măsură. 12 A impresiona puternic. 13 ( ființe) A înconjura din toate părțile a cuprinde.
• COPLEȘÍ, copleșesc, IV. A cuprinde din toate părțile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva. ♦ A emoționa peste măsură, a impresiona puternic. ◊ (Despre ființe) A înconjura din toate părțile; a cuprinde. – Probabil complexire.
• COPLEȘÍ, copleșesc, IV (Despre abstracte) a cuprinde din toate părțile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva. ♦ A emoționa peste măsură, a impresiona puternic. ◊ (Despre ființe) A înconjura din toate parțile; a cuprinde. – Probabil din complexire.

Sinonimul cuvântului copleșit

Testează-te!