Dicționar de sinonime
Sinonime culminație
Cuvântul „culminație” are următoarele sinonime:
culminație ( substantiv )
- vârf
- apogeu
Alte sinonime:
- culminare
- acmee
- zenit
Sinonime Apropiate
- apogeu - culme, zenit, vârf
- culme - vârf, pisc, crestă, creștet, coamă, spinare, sprânceană, apogeu
- zenit - apogeu, culme
- creastă - culme, coamă, vârf, pisc
- creștet - vârf, culme, creastă, pisc
- culminant - maxim, superlativ, de vârf
- dinte - colț, vârf, zimț, măsea
- bont - turtit, ciuntit, retezat, fără vârf
- obcină - culme, vârf, creastă
Dex culminație
- culminație 1 Trecere a unui astru prin meridianul unui loc. 2 Punct de ~ Punctul cel mai înalt, atins de un astru, deasupra orizontului. 3 Apogeu.
- CULMINÁȚIE, culminații, Trecere a unui astru la meridianul unui loc. ◊ Punct de culminație = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. – Din culmination.
- CULMINÁȚIE, culminații, Trecerea unui astru la meridianul unui loc. 2Punct de culminație = punctul cel mai înalt, cel mai apropiat de zenit, pe care îl atinge un astru. – Pronunțat: -ți-e.
- CULMINÁȚIE 1. Moment în care un astru trece deasupra meridianului unui loc. ◊ Punct de culminație = punctul cel mai înalt atins de un astru. 2. Moment de maximă încordare a relațiilor dintre personajele unei opere literare; punct culminant. .
- CULMINÁȚIE 1. trecere a unui astru la meridianul unui loc. ♦ punct de ~ = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. 2. punct culminant. (< fr. culmination)
- CULMINÁȚIE ~i f. Moment când un astru trece deasupra meridianului unui loc. ◊ Punct de ~ a) punctul cel mai înalt pe care îl atinge un astru în mișcarea sa pe bolta cerească; b) moment de maximă încordare a conflictului dintr-o operă literară. /<fr. culmination
- culminațiune culminație
- CULMINAȚIÚNE culminație.
- culminați(un)e f. Astr. cea mai mare înălțime a unui astru deasupra orizontului.
- *culminațiúne f. (d. a culmina: fr. -ation). Ajungerea în punctu cel maĭ înalt. – Și -áție.