Dicționar de sinonime

Sinonime deșănțare

Cuvântul „deșănțare” are următoarele sinonime:

deșănțare ( substantiv )
  • corupție
  • decadență
  • decădere
  • depravare
  • desfrânare
  • desfrâu
  • destrăbălare
  • dezmăț
  • imoralitate
  • perdiție
  • perversitate
  • perversiune
  • pervertire
  • pierzanie
  • pierzare
  • stricăciune
  • viciu


Sinonime Apropiate

  • dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
  • corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
  • perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
  • decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
  • pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
  • desfrânare - dezmăț, corupție
  • desfrâu - dezmăț, corupție, orgie
  • degradare - înjosire, ruinare, decădere, regres, depreciere, uzare, declasare, corupție, destrăbălare
  • mocirlă - noroi, mâl, mlaștină, smârc, băltoacă, dezmăț, viciu, degradare, obscurantism
  • desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
  • declin - regres, decădere, degradare, decadență, apus, asfințit, scăpătare
  • pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
  • recesiune - declin, decădere, criză, regres
  • regres - declin, decădere, descreștere, reflux, involuție
  • slujbă - funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament, sarcină, misiune, atribuție

Dex deșănțare

  • deșănțare Destrăbălare.
  • DEȘĂNȚÁRE, deșănțări, (Adesea ) Destrăbălare, dezmăț. – deșănța.
  • DEȘĂNȚÁRE, deșănțări, (Rar) Destrăbălare, dezmăț; dezordine. Sînt prea mic... ca să mă amestece, de pe acum, în toate deșănțările. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 354.
  • deșănța 1 A se destrăbăla. 2 A se mira.
  • dișănța deșănța
  • DEȘĂNȚÁ, deșănțez, I. (Rar) A se destrăbăla. – Din deșănțat (derivat regresiv).
  • A SE DEȘĂNȚÁ mă ~éz intranz. pop. și fam. A deveni neglijent, dezordonat; a se dezmăța. /Din deșanțat
  • DEȘĂNȚÁRE s. v. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
  • deșănțare CORUPȚIE. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESFRÎNARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂȚ. IMORALITATE. PERDIȚIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU.


Sinonimul cuvântului deșănțare

Sinonimul cuvântului deșănțare


Testează-te!