Dicționar de sinonime
Sinonime depravare
Cuvântul „depravare” are următoarele sinonime:
depravare ( substantiv )
- corupere
- corupție
- decădere
- pervertire
- stricare
- viciere
- degradație
- decadență
- desfrânare
- desfrâu
- destrăbălare
- dezmăț
- imoralitate
- perdiție
- perversitate
- perversiune
- pierzanie
- pierzare
- stricăciune
- viciu
- deșănțare
- aselghiciune
- aselghie
- desfătare
- preacurvie
- preacurvire
- preaiubire
- descompunere
- putreziciune
- putrefacție
- putrejune
- blestemăție
- depravațiune
Sinonime Apropiate
- dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
- corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
- perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
- decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
- desfrânare - dezmăț, corupție
- desfrâu - dezmăț, corupție, orgie
- degradare - înjosire, ruinare, decădere, regres, depreciere, uzare, declasare, corupție, destrăbălare
- mocirlă - noroi, mâl, mlaștină, smârc, băltoacă, dezmăț, viciu, degradare, obscurantism
- declin - regres, decădere, degradare, decadență, apus, asfințit, scăpătare
- gangrenă - rană (rea), putrefacție, descompunere
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
- recesiune - declin, decădere, criză, regres
- regres - declin, decădere, descreștere, reflux, involuție
Dex depravare
- depravare 1 Corupție. 2 Desfrâu.
- DEPRAVÁRE, depravări, Faptul de a se deprava; corupție (2), blestemăție, desfrâu, depravațiune. – deprava.
- DEPRAVÁRE, depravări, Faptul de a se deprava; corupție, stricăciune, desfrînare. Principesele sînt niște copile aproape, dar depravarea e în ochii lor. MACEDONSKI, O. II 277.
- DEPRAVÁRE Acțiunea de a (se) deprava și (mai ales) rezultatul ei; desfrânare, descompunere morală; corupție; depravațiune. .
- depravare f. 1. alterațiune: depravarea sângelui; 2. fig. stricat: inimă depravată.
- deprava ( oameni) 1 A se corupe. 2 A deveni desfrânat.
- DEPRAVÁ, depravez, I. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din dépraver, depravare.
- DEPRAVÁ, depravez, I. (Folosit mai ales la timpurile compuse) A ajunge, a deveni depravat, decăzut, desfrînat; a se descompune din punct de vedere moral.
- DEPRAVÁ I. A fi desfrânat, decăzut; a se descompune din punct de vedere moral. .
- DEPRAVÁ a deveni depravat; a se corupe. (< fr. dépraver, lat. depravare)
Sinonimul cuvântului depravare