Dicționar de sinonime
Sinonime deroga
Cuvântul „deroga” are următoarele sinonime:
deroga ( verb )
- a se abate
- a face excepție
- a nu respecta o lege
Sinonime Apropiate
- derogare - abatere, excepție, eliberat de
- abatere - deviere, deplasare, anomalie, excepție, infracțiune, culpă, abuz, neregulă, vină
- excepție - eschivare, abatere, excludere, exceptare
- părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
- răzbate - a reuși, a răzbi, a depăși, a trece (înainte), a străbate, a pătrunde, a se strecura, a ajunge
- sminteală - țicneală, nebunie, aiureală, scrânteală, abatere, greșeală
- străpunge - a perfora, a găuri, a sparge, a pătrunde, a penetra, a străbate
- traversa - a trece, a străbate, a merge (peste)
- umbla - a merge, a se mișca, a se deplasa, a circula, a trece, a străbate, a cutreiera, a frecventa, a funcționa
- greșeală - abatere, eroare, culpă, vină, păcat, vinovăție, sminteală, rătăcire, inexactitate
- încălca - a invada, a cotropi, a năpădi, a uzurpa, a nesocoti, a călca, a viola, a se abate, a contraveni
- îndepărta - a alunga, a izgoni, a depărta, a elimina, a izola, a exclude, a înlătura, a se abate, a se depărta
- neregularitate - abatere, deviere, eroare, greșeală, ondulație, sinuozitate, accident, iregularitate
- neregulă - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, debandadă, abatere, eroare, inexactitate, deviere
- abuz - exces, necumpătare, surplus, abatere, infracțiune, ilegalitate, samavolnicie
Dex deroga
- deroga A se abate (în mod excepțional) de la o lege, de la un regulament în temeiul unei aprobări speciale.
- DEROGÁ, deróg, I. A face o excepție de la prevederile unui act normativ sau ale unei convenții, în temeiul unui alt act. – Din déroger, derogare.
- DEROGÁ, deróg, I. A se abate (în mod excepțional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale. – Din déroger, derogare.
- DEROGÁ, deróg, I. (Urmat de determinări introduse prin «de la») A se abate de la o lege, de la un regulament etc.
- DEROGÁ I. A se abate de la o lege, de la un regulament etc. .
- DEROGÁ intr. a se abate de la prevederile unui act normativ, ale unui statut sau convenții în baza unui act de aceeași natură. (< fr. déroger, lat. derogare)
- A DEROGÁ deróg intranz. A se abate în mod excepțional pe baza unei permisiuni speciale. ~ de la lege. /<fr. déroger, lat. derogare
- derogà v. 1. a modifica sau a înfrânge o lege, un uz: a deroga la un contract; 2. a-și pierde nobleța, demnitatea, rangul; 3. a nu se conforma cu.
- *deróg, a -á v. intr. (lat. dé-rogo, -rogáre. V. rog. – Se conjugă ca ab-rog). Stabilesc o dispozițiune contrară uneĭ legĭ saŭ unuĭ act anterior: a deroga de la lege. Nu-mĭ păstrez demnitatea. Fac un lucru care-mĭ atrage perderea ranguluĭ (noblețeĭ, demnitățiĭ): odinioară, nobilu care se făcea negustor deroga.
- derog, -roagă 3, -roage 3