Sinonime dezaprobare

Cuvântul „dezaprobare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• blam - înfierare, dezaprobare, reaprobare, vestejire, condamnare
• oprobiu - reprobare, dezaprobare, condamnare, dispreț, rușine
• hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
• înfiera - a condamna, a osândi, a stigmatiza, a veșteji, a dezaproba, a blama, a reproba
• negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
• calomnia - a defăima, a blama, a denigra, a ponegri, a bârfi, a huli, a discredita, a insulta
• condamna - a pedepsi, a osândi, a sancționa, a dezaproba, a blama, a înfiera, a mustra, a vesteji
• condamnabil - criticabil, blamat, vinovat, reprobabil
• criticabil - condamnabil, nepermis, blamabil, regretabil, reprobabil
• critica - a biciui, a reproșa, a blama, a condamna
• defăima - a ponegri, a calomnia, a huli, a desconsidera, a bârfi, a blama, a denigra, a discredita, a ocărî
• dezaproba - a condamna, a înfiera, a osândi, a reproba, a repudia, a blama, a dezavua, a nu fi de acord, a contrazice
• critică - obiecție, observație, mustrare, judecată, vestejire

Dex dezaprobare

• dezaprobare 1 Considerare a unor proiecte, fapte, acțiuni ca fiind inutile sau dăunătoare. 2 Criticare. 3 Cu ~ Dezaprobativ. 4 Act scris prin care se dezaprobă (1) ceva.
• DEZAPROBÁRE, dezaprobări, Acțiunea de a dezaproba; cuvânt, act scris etc. prin care se dezaprobă ceva. – dezaproba.
• DEZAPROBÁRE, dezaprobări, Acțiunea de a dezaproba; cuvinte, act scris etc. prin care se dezaprobă ceva. – dezaproba.
• DEZAPROBÁRE, dezaprobări, Acțiunea de a dezaproba. Tina Diaconu le măsoară din ochi cu dezaprobare. C. PETRESCU, A. 459.
• DEZAPROBÁRE Acțiunea de a dezaproba; blamare, înfierare. .
• dezaproba 1 A nu fi de acord cu ceva, considerat inutil sau dăunător. 2 A critica. 3 A condamna.
• DEZAPROBÁ, dezaprób, I. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din désapprouver (după aproba).
• DEZAPROBÁ, dezaprób, I. A fi împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a nu aproba, a nu încuviința, a nu găsi bun (ceva spus sau făcut de cineva). Dezaprobă cele ce s-au întîmplat. CAMIL PETRESCU, T. II 444.
• DEZAPROBÁ I. A nu aproba; a blama, a înfiera. .
• DEZAPROBÁ tr. a nu aproba; a blama, a înfiera. (după fr. désapprouver)

Sinonimul cuvântului dezaprobare

Testează-te!