Sinonime dezavuare

Cuvântul „dezavuare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• blam - înfierare, dezaprobare, reaprobare, vestejire, condamnare
• oprobiu - reprobare, dezaprobare, condamnare, dispreț, rușine
• hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
• înfiera - a condamna, a osândi, a stigmatiza, a veșteji, a dezaproba, a blama, a reproba
• negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
• calomnia - a defăima, a blama, a denigra, a ponegri, a bârfi, a huli, a discredita, a insulta
• condamna - a pedepsi, a osândi, a sancționa, a dezaproba, a blama, a înfiera, a mustra, a vesteji
• condamnabil - criticabil, blamat, vinovat, reprobabil
• criticabil - condamnabil, nepermis, blamabil, regretabil, reprobabil
• critica - a biciui, a reproșa, a blama, a condamna
• defăima - a ponegri, a calomnia, a huli, a desconsidera, a bârfi, a blama, a denigra, a discredita, a ocărî
• dezaproba - a condamna, a înfiera, a osândi, a reproba, a repudia, a blama, a dezavua, a nu fi de acord, a contrazice

Dex dezavuare

• dezavuare 1 Dezaprobare. 2 Condamnare. 3 Nerecunoaștere. 4 Contestare. 5 Acțiune de ~ Acțiune de nerecunoaștere a paternității prin care bărbatul contestă legitimitatea copilului adulterin sau a copilului născut afară de termenul prevăzut de lege.
• DEZAVUÁRE, dezavuări, Faptul de a dezavua. – dezavua.
• DEZAVUÁRE, dezavuări, (Franțuzism) Faptul de a dezavua; dezaprobare, desolidarizare. – Pronunțat: -vu-a-.
• DEZAVUÁRE Acțiunea de a dezavua și rezultatul ei; dezaprobare, desolidarizare. .
• dezavua / désavouer] ( oameni, idei, acțiuni ) 1 A dezaproba. 2 A condamna. 3 A nu recunoaște. 4 A contesta. modificată
• DEZAVUÁ, dezavuez, I. A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din désavouer.
• DEZAVUÁ, dezavuez, I. (Franțuzism) A dezaproba, a se desolidariza de spusele sau de actele cuiva. «Contemporanul» a fost printre primele publicații care au dezavuat atacul lipsit de umanitate al lui Al. Macedonski împotriva lui Eminescu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, 126, 6/4. – Pronunțat: -vu-a.
• DEZAVUÁ I. 1. (Rar) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva, a se desolidariza de cineva. 2. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva. ♦ A nu recunoaște ceva. .
• DEZAVUÁ tr. 1. a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. 2. a refuza să recunoască ceva; a renega. (< fr. désavouer)
• A DEZAVUÁ ~éz tranz. livr. 1) (acțiuni, vorbe) A declara ca fiind neplauzibil; a dezaproba. 2) A refuza să recunoască pentru sine. /<fr. désavouer

Sinonimul cuvântului dezavuare

Testează-te!