Dicționar de sinonime
Sinonime disoluție
Cuvântul „disoluție” are următoarele sinonime:
disoluție ( substantiv )
- descompunere
- dezagregare
- dezintegrare
- decădere
- degradare
- corupție
- dezmăț
Sinonime Apropiate
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- degradare - înjosire, ruinare, decădere, regres, depreciere, uzare, declasare, corupție, destrăbălare
- perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
- mocirlă - noroi, mâl, mlaștină, smârc, băltoacă, dezmăț, viciu, degradare, obscurantism
- corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
- decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
- desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
- desfrânare - dezmăț, corupție
- desfrâu - dezmăț, corupție, orgie
- dezagregare - descompunere
- dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
- declin - regres, decădere, degradare, decadență, apus, asfințit, scăpătare
- recesiune - declin, decădere, criză, regres
- regres - declin, decădere, descreștere, reflux, involuție
- umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
Dex disoluție
- disoluție 1 Soluție. 2 (; ; ) Dizolvare. 3 Stricare. 4 Desființare a unui organ legislativ, partid, adunări 5 A fi (sau a cădea) în ~ A fi sau a ajunge în stare de descompunere, de ruină. 6 Desfacere a unei căsătorii. 7 Corupție.
- DISOLÚȚIE, disoluții, Descompunere, dezagregare; decădere, degradare. – Din dissolution.
- DISOLÚȚIE, disoluții, (Franțuzism) Descompunere, dezagregare; decădere, degradare. – Din dissolution.
- DISOLÚȚIE (Rar) Descompunere, destrămare; corupție, dezmăț. .
- DISOLÚȚIE 1. descompunere, dezagregare, destrămare; corupție. 2. corupție. 3. absorbție a unui mineral solid de către apa de curgere sau de infiltrare. (< fr. dissolution, lat. dissolutio)
- DISOLÚȚIE ~i f. livr. Proces de descompunere, de dezagregare. /<fr. dissolution, lat. dissolutio
- * disoluțiúne f. (lat. dis-solútio, -ónis. V. soluțiune). Chim. Descompunerea corpurilor supt influența unuĭ agent care le străbate. Fig. Ruptură, divorț: disoluțiunea uneĭ căsătoriĭ. Retragerea puteriĭ din mîna cuĭva: disoluțiunea unuĭ parlament. Desfrîŭ: disoluțiunea obiceĭurilor. – Și -úție.
- disoluție.
Sinonimul cuvântului disoluție