Dicționar de sinonime
Sinonime docilitate
Cuvântul „docilitate” are următoarele sinonime:
docilitate ( substantiv )
- ascultare
- cumințenie
- supunere
- obediență
- cuminție
- sumisiune
- supușenie
- ascultământ
- plecăciune
- subordinație
- blândețe
- flexibilitate
- maleabilitate
- maniabilitate
Sinonime Apropiate
- conformism - supunere, obediență, slugărnicie, ascultare, urmare (întocmai)
- cumințenie - ascultare, supunere, astâmpăr, chibzuială, măsură, echilibru
- umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
- genuflexiune - îngenunchere, ploconeală, obediență, supunere
- blândețe - bunătate, cumințenie
- elasticitate - flexibilitate, maleabilitate
- disciplină - ordine, rânduială, regulă, supunere, ascultare, conformare, domeniu, ramură, sector
- smerenie - umilință, supunere, modestie
- temenea - reverență, plecăciune, închinăciune, ploconeală
- umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
- indisciplină - nesupunere, insubordonare, dezordine, anarhie
- insubordonare - nesupunere, indisciplină, răzvrătire
- ipoteză - presupunere, supoziție, conjectură, posibilitate, prezumție
- închinăciune - rugăciune, rugă, închinare, plecăciune, compliment, reverență, temenea
- înțelepciune - cumințenie, cunoaștere, judecată, chibzuială, prudență, socoteală, cumpăt, măsură
Dex docilitate
- docilitate Supunere cu ușurință la orice, fără proteste.
- DOCILITÁTE Însușirea de a fi docil; supunere. – Din docilité, docilitas, -atis.
- DOCILITÁTE Însușirea celui care se supune cu ușurință, care se lasă condus de alții. Era uimitoare docilitatea cu care ele... executau... mișcările. CAMIL PETRESCU, U. N. 98.
- DOCILITÁTE Însușirea de a fi docil; supunere, blândețe. .
- DOCILITÁTE însușirea de a fi docil. (< fr. docilité, lat. docilitas)
- DOCILITÁTE f. Caracter docil. /<fr. docilite, lat. docilitas, ~atis
- docilitate f. dispozițiune naturală de a fi lesne condus: docilitatea e prima condițiune a progresului.
- * docilitáte f. (lat. docilitas, -átis). Calitatea de a fi docil.
- ducilitate docilitate
- DOCILITÁTE s. v. ascultare.