Dicționar de sinonime

Sinonime grăbit

Cuvântul „grăbit” are următoarele sinonime:

grăbit ( adjectiv )
  • grabnic
  • iute
  • zorit
  • precipitat
  • rapid
  • repede
  • accelerat
Alte sinonime:
  • zornic
  • des
  • întins
  • repezit
  • silit
  • silnic
  • pripitor
  • iuțit
  • fără răgaz
  • în viteză
grăbit ( adverb )
  • des
  • zornic


Sinonime Apropiate

  • grabnic - iute, repede, rapid, neîntârziat, imediat, curând, îndată, prompt, urgent
  • imediat - numaidecât, repede, iute, grabnic, îndată, rapid, degrabă
  • iute - sprinten, vioi, alert, repede, grăbit, aprig, impulsiv, nestăpânit, precipitat
  • îndată - imediat, numaidecât, acuși, acum, grabnic, iute, rapid, momentan, repede
  • zorit - iute, rapid, presat, accelerat, îmboldit
  • numaidecât - acum, imediat, îndată, grabnic, iute, neîntârziat, rapid, degrabă, momentan
  • expeditiv - iute, prompt, repede, operativ, grabnic
  • prompt - imediat, grabnic, repede, operativ, expeditiv, neîntârziat
  • viteză - rapiditate, iuțeală, repeziciune, velocitate
  • grabă - zor, viteză, repezeală, iuțeală, rapiditate, urgență, nerăbdare, precipitare, pripă
  • iuțeală - grabă, viteză, rapiditate, repeziciune, sprinteneală
  • fuga - repede, grabnic, îndată, neîntârziat
  • presant - urgent, grabnic, imperios, neîntârziat
  • promptitudine - rapiditate, operativitate, repeziciune
  • spirt - alcool, dinamic, agil, iute, vioi, harnic

Dex grăbit

  • grăbit, ~ă / ~iți, ~e / grăbi] 1 a Care face repede toate pregătirile necesare. 2 a ( oameni) Care merge repede pentru a ajunge undeva. 3 a Care acționează cât mai repede. 4 a Care acționează în grabă și fără prea multă chibzuială. 5 a ( fructe) Copt repede. 6 ( grăbghită) Plăcintă din mălai și aluat de pâine. 7 (; grăbghită) Clătită (6).
  • GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – grăbi.
  • GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, Care se grăbește; zorit. Tătarii mîncau grăbiți lîngă capetele cailor. SADOVEANU, O. VII 17. Viforul noapte-nălța în calea grăbitelor trenuri Albele lui baricade de-omăt, strămutîndu-le-ntr-una. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 100. Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce am fost, o uitasem acasă. CREANGĂ, A. 20. ◊ (Adverbial) Și-atunci din tron s-a ridicat Un împărat după-mpărat, Și regii-n purpur s-au încins, Și doamnele grăbit au prins Să se gătească dinadins, Ca niciodat’. COȘBUC, P. I 54.
  • grăbit a. zorit.
  • grăbít, -ă adj. Care e făcut în grabă, pripit: lucru grăbit. Care se grăbește, pripit: oamenĭ grăbițĭ.
  • grăbghi grăbit


Antonime grăbit

  • Grăbit ≠ agale, cătinel, domol, încet


Sinonimul cuvântului grăbit

Sinonimul cuvântului grăbit


Testează-te!