Dicționar de sinonime
Sinonime jurământ
Cuvântul „jurământ” are următoarele sinonime:
jurământ ( substantiv )
- legământ
- juruință
- jur
- jurare
- jurământ fals sperjur
- jurământ mincinos sperjur
- obligație
Sinonime Apropiate
- legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
- prescripție - dispoziție, prevedere, obligație, aviz, indicație, rețetă, anulare, stingere, perimare (jur.)
- răspundere - responsabilitate, sarcină, obligație, îndatorire
- situație - împrejurare, circumstanță, ipostază, conjunctură, postură, stare, context, avere, situație
- trăda - a înșela, a deconspira, a dezvălui (un secret), a da de gol, a vinde, a fi perfid, a-și călca jurământul
- făgăduială - promisiune, făgăduință, legământ, angajament, asigurare
- făgăduință - făgăduială, promisiune, angajament, legământ
- ipostază - stare, împrejurare, circumstanță, situație, aspect, înfățișare, ținută
- însărcinare - sarcină, misiune, răspundere, îndatorire, obligație
- necesitate - trebuință, cerință, nevoie, imperativ, obligație
- nevoie - trebuință, cerință, necesitate, imperativ, obligație, pretenție, lipsă, sărăcie, mizerie
- angajament - legământ, făgăduință, promisiune, asigurare
- atribuție - sarcină, obligație, însărcinare, rol, datorie, îndatorire
- circumstanță - împrejurare, ipostază, situație, conjunctură, ocazie
- condiție - clauză, prevedere, prescripție, stipulare, termen, împrejurare, circumstanță, caz, situație
Dex jurământ
- jurământ / juramentum] 1 Afirmare, promisiune solemnă, adesea prin invocarea divinității, de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte. 2 A-i da cuiva ~ A da cuiva dreptul de a se jura. 3 Sub prestare de ~ Declarație întărită prin jurământ (1). 4 Angajament solemn, exprimat printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria față de popor, de stat 5 A depune ~ul A se angaja în mod solemn în fața unei autorități de a îndeplini cu fidelitate funcția acordată. 6 Promisiune fermă de a face ceva. 7 Blestem.
- JURĂMẤNT, jurăminte, 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria (față de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, făgăduială fermă de a face ceva. – juramentum.
- JURĂMÂNT jurămínte n. 1) Promisiune solemnă făcută de cineva, de regulă în public, printr-o formulă fixă (cu invocarea divinității sau a unei valori morale recunoscute). 2) Angajament solemn față de stat sau de popor, pronunțat de o persoană în public, într-o formulă fixă. 3) Promisiune fermă. /<lat. juramentum
- jurământ n. afirmațiune sau promisiune solemnă, luând de martur pe D-zeu, cele sfinte sau propria-i onoare: a face, a depune jurământ. .
- giurământ jurământ