Dicționar de sinonime

Sinonime jurământ

Cuvântul „jurământ” are următoarele sinonime:

jurământ ( substantiv )
  • legământ
  • juruință
  • jur
  • jurare
  • jurământ fals sperjur
  • jurământ mincinos sperjur
  • obligație


Sinonime Apropiate

  • legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
  • prescripție - dispoziție, prevedere, obligație, aviz, indicație, rețetă, anulare, stingere, perimare (jur.)
  • răspundere - responsabilitate, sarcină, obligație, îndatorire
  • situație - împrejurare, circumstanță, ipostază, conjunctură, postură, stare, context, avere, situație
  • trăda - a înșela, a deconspira, a dezvălui (un secret), a da de gol, a vinde, a fi perfid, a-și călca jurământul
  • făgăduială - promisiune, făgăduință, legământ, angajament, asigurare
  • făgăduință - făgăduială, promisiune, angajament, legământ
  • ipostază - stare, împrejurare, circumstanță, situație, aspect, înfățișare, ținută
  • însărcinare - sarcină, misiune, răspundere, îndatorire, obligație
  • necesitate - trebuință, cerință, nevoie, imperativ, obligație
  • nevoie - trebuință, cerință, necesitate, imperativ, obligație, pretenție, lipsă, sărăcie, mizerie
  • angajament - legământ, făgăduință, promisiune, asigurare
  • atribuție - sarcină, obligație, însărcinare, rol, datorie, îndatorire
  • circumstanță - împrejurare, ipostază, situație, conjunctură, ocazie
  • condiție - clauză, prevedere, prescripție, stipulare, termen, împrejurare, circumstanță, caz, situație

Dex jurământ

  • jurământ / juramentum] 1 Afirmare, promisiune solemnă, adesea prin invocarea divinității, de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte. 2 A-i da cuiva ~ A da cuiva dreptul de a se jura. 3 Sub prestare de ~ Declarație întărită prin jurământ (1). 4 Angajament solemn, exprimat printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria față de popor, de stat 5 A depune ~ul A se angaja în mod solemn în fața unei autorități de a îndeplini cu fidelitate funcția acordată. 6 Promisiune fermă de a face ceva. 7 Blestem.
  • JURĂMẤNT, jurăminte, 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria (față de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, făgăduială fermă de a face ceva. – juramentum.
  • JURĂMÂNT jurămínte n. 1) Promisiune solemnă făcută de cineva, de regulă în public, printr-o formulă fixă (cu invocarea divinității sau a unei valori morale recunoscute). 2) Angajament solemn față de stat sau de popor, pronunțat de o persoană în public, într-o formulă fixă. 3) Promisiune fermă. /<lat. juramentum
  • jurământ n. afirmațiune sau promisiune solemnă, luând de martur pe D-zeu, cele sfinte sau propria-i onoare: a face, a depune jurământ. .
  • giurământ jurământ


Sinonimul cuvântului jurământ

Sinonimul cuvântului jurământ


Testează-te!