Sinonime jurui

Cuvântul „jurui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
• promite - a se angaja, a făgădui, a-și da cuvântul, a asigura
• făgădui - a promite, a se lega, a se angaja, a asigura
• îndatora - a obliga, a angaja, a împrumuta
• însărcina - a obliga, a impune, a angaja, a împovăra
• legat - obligat, îndatorat, angajat, vânjos, voinic, zdravăn, solid, consistent, închegat
• angaja - a (în)tocmi, a încadra, a numi, a primi (în serviciu), a se lega, a promite, a se îndatora
• promisiune - făgăduială, angajament
• făgăduială - promisiune, făgăduință, legământ, angajament, asigurare
• făgăduință - făgăduială, promisiune, angajament, legământ
• încadra - a înrăma, a chenărui, a mărgini, a înconjura, a angaja, a primi, a intra, a lua, a se adapta
• însărcinare - sarcină, misiune, răspundere, îndatorire, obligație
• obliga - a constrânge, a sili, a impune, a determina, a se angaja, a consimți, a se lega
• angajament - legământ, făgăduință, promisiune, asigurare
• atribuție - sarcină, obligație, însărcinare, rol, datorie, îndatorire

Dex jurui

• jurui1 1-2 A (se) logodi. 3 A făgădui de soț (sau soție). 4-5 A (se) călugări. 6 A-și lua angajamentul solemn față de Dumnezeu de a păstra rânduielile creștinești. 7 A promite în mod solemn. 8 A se lega prin jurământ (1). 9 A vrăji.
• jurui2 (Rar) A face să se rotească a învolbura.
• JURUÍ2, juruiesc, IV. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + -ui.
• JURUÍ1, juruiesc, IV. ( și ) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ A se lega prin jurământ. – Din gyürüzni „a logodi”.
• JURUÍ2, juruiesc, IV. (Regional) A face să se învîrtească în cercuri. (Cu pronunțare regională) Viscolul giuruia des foloștină înflorită, ca niște rotocoale de hîrtie albă. DELAVRANCEA, S. 181.
• JURUÍ1, juruiesc, IV. (Învechit și regional) A făgădui în mod solemn, a promite să faci pe voie cuiva sau să dai cuiva ceva. jura. Mai bine i-ai da partea pe care i-ai juruit-o. SADOVEANU, P. M. 74. Îți mărturisesc greșeala me și îți juruiesc că de acum nu voi mai face aceste răle lucruri. KOGĂLNICEANU, S. 115. (Cu pronunțare regională) Îmi giuruise, că m-așteaptă, Plîngînd mi-a spus-o fata, zău! PĂUN-PINCIO, P. 58. ♦ A făgădui (de soție). Mi-au fost juruită mie Din mica copilărie. SEVASTOS, C. 279. ♦ A se lega prin jurămînt. Cine-a zice Nițu vine Da-i-aș tot ce am pe mine; Cine-a zice c-a venit Da-i-aș ce m-am juruit. ALECSANDRI, T. 1577.
• A SE JURUÍ mă ~iésc intranz. A se angaja prin jurământ; a se jura. /<ung. gyürüzni

Sinonimul cuvântului jurui

Testează-te!