Dicționar de sinonime
Sinonime justețe
Cuvântul „justețe” are următoarele sinonime:
justețe ( substantiv )
- adevăr
- exactitate
- dreptate
- echitate
- lege
- temeinicie
- rezon
- autenticitate
- exactitudine
- precizie
- corectitudine
- nepărtinire
- imparțialitate
- probitate
- obiectivitate
Sinonime Apropiate
- dreptate - echitate, corectitudine, cinste, omenie, adevăr, justețe, obiectivitate, nepărtinire, integritate
- obiectivitate - corectitudine, realism, imparțialitate, nepărtinire
- adevăr - realitate, veridicitate, veracitate, real, autenticitate, exactitate, justețe
- egalitate - echivalență, paritate, echitate, dreptate, justețe, nepărtinire, netezime, regularitate
- exactitate - precizie, rigoare, concordanță, punctualitate, conformitate, justețe, fidelitate
- strâmbătate - nedreptate, abuz, injustiție, inechitate
- falsitate - neadevăr, inexactitate, înșelătorie, denaturare, plăsmuire, escamotare, minciună, deformare, ipocrizie
- fidelitate - devotament, constanță, atașament, credință, statornicie, conformitate, precizie, exactitate
- incorectitudine - eroare, inexactitate, greșeală, neregulă, necinste
- inechitate - nedreptate, injustiție, strâmbătate
- inexactitate - eroare, neadevăr, falsitate, minciună, greșeală
- istoric - vechi, legendar, cronologic, evolutiv, valoros, însemnat, remarcabil, prețios, adevărat
- acribie - exactitate, rigoare, precizie
- cinste - onestitate, corectitudine, probitate, integritate, virtute, nevinovăție, puritate, castitate, candoare
- corectitudine - cinste, onestitate, probitate, integritate, lealitate
Dex justețe
- justețe 1 Adevăr. 2 Dreptate. 3 Exactitate. 4 Potrivire. 5-6 (Intonare sau) executare exactă a unei note sau a unui acord.
- JUSTÉȚE Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. – Din justesse.
- JUSTÉȚE Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr, dreptate. ◊ Precizie, exactitate. – Din justesse.
- JUSTÉȚE Calitatea, însușirea a ceea ce este just; adevăr; dreptate. de la districtul Botoșani ocupă, după părerea mea, rîndul întîi sub raportul justeței observațiunilor. ODOBESCU, S. II 161. ♦ Precizie, exactitate, corectitudine. Studiile sale de anatomie, bazate pe disecția cadavrelor, au o precizie și justețe care stîrnesc și astăzi admirația oamenilor de știință. V. ROM. mai 1952, 273. – Variantă: justéță (ALECSANDRI, S. 26)
- JUSTÉȚE Însușirea de a fi just; adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. .
- JUSTÉȚE 1. însușirea de a fi just; dreptate. 2. precizie, exactitate. (< fr. justesse)
- JUSTÉȚE f. Caracter just. /<fr. justesse
- justeță justețe
- JUSTÉȚĂ justețe.
- justeță f. 1. calitatea celui just, celui convenabil; 2. exactitate, preciziune: justeță de expresiune.
Antonime justețe
- Justețe ≠ injustețe
Sinonimul cuvântului justețe