Dicționar de sinonime
Sinonime megaloman
Cuvântul „megaloman” are următoarele sinonime:
megaloman ( adjectiv )
- îngâmfat
- fudul
- grandoman
- infatuat
- încrezut
- înfumurat
- mândru
- orgolios
- semeț
- trufaș
- țanțoș
- vanitos
- prezumțios
- suficient
- măreț
- țâfnos
- falnic
- fălos
- închipuit
- pâșin
- măros
- nărtos
- fumuros
- preaînălțat
- zadarnic
- bățos
- înțepat
- scrobit
Sinonime Apropiate
- mândru - îngâmfat, fudul, trufaș, grandoman, înfumurat, orgolios, semeț, vanitos, chipeș
- trufaș - fudul, îngâmfat, înfumurat, infatuat, arogant, semeț, mândru
- grandoman - înfumurat, megaloman, îngâmfat, infatuat, încrezut, semeț
- înțepat - împuns, pișcat, fudul, țanțoș, încrezut, înfumurat, închipuit, orgolios
- vanitos - orgolios, arogant, îngâmfat, încrezut, ambițios, plin de sine, trufaș, măreț
- infatuat - îngâmfat, înfumurat, trufaș, orgolios, arogant, vanitos
- țanțoș - încrezut, îngâmfat, arogant, fudul, semeț
- falnic - măreț, impresionant, grandios, impozant, arătos, splendid, semeț, trufaș, mândru
- fălos - falnic, semeț, trufaș
- fudul - îngâmfat, arogant, trufaș, încrezut
- măreț - impunător, grandios, monumental, impozant, splendid, falnic, magnific, fudul, încrezut
- megalomanie - grandomanie, fudulie, infatuare, înfumurare, orgoliu, trufie, vanitate, semeție, mândrie
- bățos - țeapăn, rigid, neflexibil, fudul, trufaș, înfumurat
- fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
- fuduli - a se făli, a se mândri, a se împăuna, a se îngâmfa, a se lăuda, a fi trufaș
Dex megaloman
- megaloman, ~ă 1-2 , a (Persoană) care are o părere exagerat de bună despre sine însuși. 3-4 , a (Persoană) bolnavă de megalomanie (2).
- MEGALOMÁN, -Ă, megalomani, -e, , și 1. (Persoană) care are o părere exagerat de bună despre calitățile sale; grandoman. 2. (Persoană) care suferă de megalomanie (2). – Din mégalomane.
- MEGALOMÁN, -Ă, megalomani, -e, Care are o părere exagerată despre calitățile sale; grandoman.
- MEGALOMÁN, -Ă , și (Cel) care își supraprețuiește meritele; încrezut, îngâmfat; grandoman. .
- MEGALOMÁN, -Ă , 1. (cel) care își supraevaluează meritele; grandoman. 2. (suferind) de megalomanie (2). (< fr. mégalomane)
- MEGALOMÁN ~ă (~i, ~e) și substantival 1) Care suferă de megalomanie; atins de megalomanie. 2) Care manifestă un orgoliu excesiv; cu ambiție nejustificată. /<fr. mégalomane
- megaloman m. cel atins de megalomanie.
- *megalomán, -ă s. și adj. (megalo- din megalitic și -man). Care se silește să pară și se crede maĭ mult de cît este, mîndru, țanțoș: politică megalomană.
- MEGALOMÁN adj. v. îngâmfat.
- MEGALOMAN fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngîmfat, mîndru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, prezumțios, suficient, ( și ) măreț, ( și ) țîfnos, falnic, fălos, închipuit, ( și ) pîșin, (prin ) măros, nărtos, fumuros, preaînălțat, zadarnic, bățos, înțepat, scrobit. (Om ~.)