Sinonime meritoriu

Cuvântul „meritoriu” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• merituos - lăudabil, meritoriu, de ispravă, valoros
• lăudabil - meritoriu, vrednic, merituos, apreciabil
• valoros - prețios, important, scump, reușit, capabil, merituos
• pozitiv - avantajos, adecvat, practic, valoros, pragmatic, eficace
• prețios - scump, valoros, căutat, afectat, artificial, nenatural, retoric
• remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
• valabil - bun, autentic, convenabil, valoros, atrăgător, profitabil
• istoric - vechi, legendar, cronologic, evolutiv, valoros, însemnat, remarcabil, prețios, adevărat
• izbutit - reușit, realizat, valoros, prețios
• înzestrat - dotat, talentat, capabil, destoinic, pregătit, valoros, bun
• neprețuit - valoros, prețios, scump, drag, iubit
• cinstit - corect, onest, integru, prob, incoruptibil, loial, de bună credință, nepătat, virtuos
• competent - autorizat, îndreptățit, avizat, legal, priceput, capabil, pregătit, expert, valoros
• destoinic - vrednic, merituos, capabil, competent, îndemânatic, abil, priceput, de ispravă, experimentat
• dotat - capabil, destoinic, înzestrat, vrednic, competent, valoros, priceput

Dex meritoriu

• meritoriu, ~ie ( acțiuni sau realizările oamenilor) 1-2 Meritos (1-2). 3 Cu oarecare însușiri. 4 Realizat prin muncă, onest.
• MERITÓRIU, -IE, meritorii, (Despre acțiuni sau realizări ale oamenilor) Care este vrednic de apreciere, care are merite, merituos; care este destul de bun, de reușit, de valoros. – Din meritorius, méritoire.
• MERITÓRIU, -IE, meritorii, (Despre manifestări sau realizări ale oamenilor) Care e vrednic de stimă, demn de laudă, care se bucură de aprobare deplină. Ispirescu... ale cărui colecțiuni de basme constituiesc o lucrare din cele mai meritorii. MACEDONSKI, O. IV 27. Ne putem felicita, domnilor, cu alegerea acestui autor care. a putut produce o așa meritorie emulațiune. ODOBESCU, S. II 486.
• MERITÓRIU, -IE Demn de stimă, de laudă; cu merite. .
• MERITÓRIU, -IE cu merite, demn de stimă; merituos. (< lat. meritorius, fr. méritoire)
• MERITÓRIU ~e (~i) Care are merite mari; demn de laudă sau de recompensă; merituos. Efort ~. /<lat. meritorius, fr. méritoire
• meritoriu a. care merită, demn de stimă, de laudă sau de recompensă.
• *meritóriŭ, -ie adj. (lat. meritorius, care aduce cîștig, profitabil). Care are merit, vorbind de fapte: fapt meritoriŭ. Adv. (Rar). În mod meritoriŭ.
• meritoriu
• meritoriu, -rie; -rii și

Sinonimul cuvântului meritoriu

Testează-te!