Dicționar de sinonime
Sinonime mursecat
Cuvântul „mursecat” are următoarele sinonime:
mursecat ( adjectiv )
- sfârtecat
- sfâșiat
- rupt
Sinonime Apropiate
- perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
- pieziș - oblic, strâmb, aplecat, înclinat, abrupt, prăpăstios, accidentat, râpos
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
- sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
- spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
- spuzeală - erupție, alergie, eczemă
- știrb - ciobit, rupt, ciocnit
- viciat - poluat, irespirabil, puturos, alterat, infect, pestilențial, corupt, imoral, depravat
- fărâmă - bucățică, frântură, fărâmătură, ruptură, firimitură
- fulminant - exploziv, detonant, eruptiv, izbitor, violent, uimitor
- incorect - inexact, greșit, eronat, necinstit, neonest, coruptibil, ilegal, imoral
- intermitent - discontinuu, întrerupt, neregulat
- jerpelitură - zdreanță, ruptură
- lacunar - incomplet, discontinuu, întrerupt
Dex mursecat
- mursecat2, ~ă 1 (Pop; ființe vii sau carnea lor) Rupt, sfâșiat cu dinții, de fiare sălbatice sau de câini. 2 (Ban) Lovit. 3 (Ban) Strivit. 4 (Olt; aluat) Frământat.
- mursecat1 (Pop) 1-4 Mursecare (1-4). 5 Molfăire. 6 Învinețire. 7 Fricționare.
- MURSECÁT, -Ă, mursecați, -te, (; despre ființe vii sau despre carnea lor) Rupt, sfâșiat cu dinții. – murseca.
- morsoci murseca
- morțoca murseca
- mosica murseca
- murseca 1 (Pop) A mușca rupând, sfâșiind. 2 (Rar; oameni) A mânca lacom. 3 (; câini și pisici) A apuca cu gura fără să muște. 4 (; câini și pisici) A se mușca în joacă. 5 (; ; oameni) A se lua la trântă în joacă. 6 (; oamenii fără dinți) A molfăi (1). 7 A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe vii, prin mușcături repetate. 8 A învineți. 9 Amasa1. 10 A fricționa. 11 ( aluat) A frământa. 12 ( caș) A jintui. 13 (Cu subiectul „friguri”) A scutura. 14 A ghionti. 15 A bate. 16 A obosi. 17 A sâcâi.
- mursica murseca
- mursuca murseca
- MURSECÁ, múrsec, I. 1. A mușca rupând, sfâșiind. 2. A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe (vii); a învineți. ♦ A bate pe cineva. – morsicare.