Sinonime nărăvire

Cuvântul „nărăvire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• obicei - deprindere, nărav, învăț, obișnuință, apucătură, tabiet, datină, cutumă, uz
• râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
• sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
• tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
• gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
• învăț - obicei, deprindere, pasiune, patimă
• conflict - ceartă, neînțelegere, dezacord, ciocnire, dispută, gâlceavă, război, conflagrație
• deprindere - adaptare, acomodare, aclimatizare, însușire, obișnuință, învăț, apucătură, comportare, conduită
• dihonie - neînțelegere, sfadă, conflict, ceartă
• discordie - neînțelegere, conflict, ceartă
• război - bătălie, luptă, conflagrație, conflict, măcel, ceartă, vrajbă, neînțelegere
• frecuș - neînțelegere, ceartă, critică, controversă, opoziție
• schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
• zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură
• habitudine - obicei, tradiție, deprindere

Dex nărăvire

• nărăvire 1 Deprindere a unor obiceiuri proaste nărăveală (1). 2-3 Obicei (rău). 4 Înțelegere. 5 Împăcare. 6 Neînțelegere. 7 Ceartă. 8 Tocmire pentru a ajunge la o înțelegere. 9 Permisiune. 10 Păsuire.
• NĂRĂVÍRE, nărăviri, Faptul de a (se) nărăvi. – nărăvi.
• NĂRĂVÍRE, nărăviri, Faptul de a (se) nărăvi; deprindere, învăț, nărav. Reaua nărăvire, Vă-ntunecă cu totul cunoașterea de sine. NEGRUZZI, S. II 226. Reaua nărăvite, Ce o aveți din fire, Nu se tămăduiește. ALEXANDRESCU, M. 332. Precum îi este firea, Așa și nărăvirea. PANN, P. V. II 134.
• nărăvire f. obișnuință: reaua nărăvire ce o aveți din fire GR. AL.
• nărăvíre f. Acțiunea de a saŭ de a te nărăvi.
• nărăvi 1-2 A lua un obicei (rău). 3 A se deda la rău. 4 A cădea de acord a se înțelege. 5 A se împăca. 6 A nu se înțelege. 7 A se certa. 8 A se tocmi pentru a ajunge la o înțelegere. 9 A permite. 10 A amâna pe cineva la plata unei datorii a păsui.
• NĂRĂVÍ, nărăvesc, IV. 1. și A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. și ( și ) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. ( și ) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.
• ÎNNĂRĂVÍ IV nărăvi.

Sinonimul cuvântului nărăvire

Testează-te!