Dicționar de sinonime
Sinonime neplăcere
Cuvântul „neplăcere” are următoarele sinonime:
neplăcere ( substantiv )
- nemulțumire
- supărare
- parapon
- scârbă
- pricinuire
- necaz
- neajuns
- dezagrement
- vicisitudine
- dezgust
- price
- săblaznă
- scădere
- siclet
- belea
- bucluc
- dandana
- încurcătură
- năpastă
- nenorocire
- nevoie
- pacoste
- pocinog
- rău
- poznă
- răutate
- alagea
- daraveră
- păcat
- ponos
- potcă
- poticală
- zăduf
- nacafa
- nagodă
- dănănaie
- încurcală
- năzbâcă
- năzdrăvănie
- păcostenie
- șugă
- șugubină
- toroapă
- bacală
- bai
- bedă
- chichion
- cotoarbă
- dabilă
- nesosință
- nevoință
- patimă
- satara
- stenahorie
- silă
- aversiune
- repulsie
- dificultate
Sinonime Apropiate
- necaz - neajuns, belea, bucluc, supărare, pacoste, impas, pocinog, dificultate, păs
- năpastă - nenorocire, belea, pacoste, necaz, calamitate, bucluc, neplăcere, încurcătură
- nenorocire - nefericire, nenoroc, năpastă, pacoste, belea, necaz, neplăcere, bucluc, încurcătură
- pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
- greață - dezgust, silă, aversiune, scârbă, repulsie, lehamite
- daraveră - pățanie, belea, încurcătură, bucluc, necaz, proces, afacere, treabă, negustorie
- dezgust - silă, greață, aversiune, scârbă, repulsie
- nemulțumire - supărare, mâhnire, indispoziție, neplăcere, neajuns, inconvenient, necaz
- râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
- fiere - colecist, vezică biliară, bilă, venin, necaz, amărăciune, amar, supărare, răutate
- bucluc - necaz, neajuns, încurcătură, mizerie
- dandana - necaz, bucluc, încurcătură
- dănănaie - belea, bucluc, necaz
- poznă - glumă, farsă, ghidușie, șotie, năzbâtie, gafă, încurcătură, boroboață, pocinog
- zăduf - caniculă, arșiță, zăpușeală, necaz, supărare, pornire
Dex neplăcere
- neplăcere 1 Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut. 2 Lipsă de plăcere. 3 Lipsă de simpatie pentru ceva sau pentru cineva dezgust, resentiment, silă. 4 Necaz, supărare, nemulțumire cauzate de ceva sau pentru cineva.
- NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, , de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – ne- + plăcere.
- NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – Ne- + plăcere.
- NEPLĂCÉRE, neplăceri, Stare sufletească produsă de ceva neplăcut, supărător; silă, dezgust. Cu toată neplăcerea Deliu trebuia să se ducă. BART, E. 252. ♦ Neajuns, necaz, nemulțumire. Crăișorul ca să nu facă neplăcere la vreunul dintre soldații săi... s-a dat jos chiar însuși. BOTA, P. 94.
- NEPLĂCÉRE ~i f. (negativ de la plăcere) 1) Lipsă de plăcere; silă; dezgust. 2) Situație care cauzează un neajuns; necaz; belea. /ne + plăcere
- neplăcere f. mare nemulțumire.
- * neplăcére f. (după fr. déplaisir). Lipsă de plăcere, nemulțămire, supărare.
Antonime neplăcere
- Neplăcere ≠ plăcere
Sinonimul cuvântului neplăcere