Dicționar de sinonime
Sinonime nimicit
Cuvântul „nimicit” are următoarele sinonime:
nimicit ( adjectiv )
- distrus
- exterminat
- stârpit
- lichidat
- potopit
- prăpădit
- sfărâmat
- zdrobit
- risipit
- zdrumicat
- stropșit
- spart
- devastat
- pârjolit
- pustiit
Sinonime Apropiate
- nimicitor - distrugător, pustiitor, devastator, potopitor
- zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
- distrugător - nimicitor, devastator, dezastruos, pustiitor, ruinător
- distrus - nimicit, ruinat, dărâmat, desființat, spulberat, năruit, epuizat, doborât, zdrobit
- ucigător - distrugător, nimicitor, zdrobitor
- hârb - ciob, sfărâmătură, spărtură, țandără, blid, cratiță, strachină, farfurie
- irecuperabil - pierdut, distrus, desființat, prăpădit
- mistuitor - distrugător, nimicitor, pustiitor, chinuitor, devorant
- cheltuitor - risipitor, nesocotit, mână-spartă, prodig
- dezastruos - nimicitor, ucigător, înfricoșător, catastrofal, groaznic, pustiitor
- destrămat - deșirat, desfirat, desfăcut, rupt, distrus, dezmembrat, risipit, împrăștiat, spulberat
- harcea-parcea - sfâșiat, distrus, nimicit, făcut praf, desființat
- prizărit - debil, slab, pipernicit, prăpădit
- răspândit - împrăștiat, difuzat, întins, risipit, cunoscut, generalizat, reputat
- răzleți - a împrăștia, a dispersa, a despărți, a separa, a răzni
Dex nimicit
- nimicit, ~ă 1 Desființat. 2 Redus la nimic distrus, exterminat, lichidat. 3 Stârpit. 4 Anulat. 5 (; o lege) Care și-a pierdut valabilitatea. 6 Zdrobit. 7 Copleșit. 8 Sleit. 9 Topit. 10 (; oameni) Desconsiderat. 11 (; oameni) Înjosit. 12 (; ; oameni) De nimic josnic.
- NIMICÍT, -Ă, nimiciți, -te, Care a fost redus la nimic; distrus. – nimici.
- NIMICÍT, -Ă, nimiciți, -te, Distrus, prăpădit, zdrobit.
- nemici nimici
- nimicci nimici
- nimici 1 A face să nu mai existe a desființa, a nimicnici (1). 2 A reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând) a distruge, a extermina, a lichida, a prăpădi, a nimicnici (2). 3 A stârpi. 4 A anula. 5 A face ca un act, o lege să-și piardă valabilitatea. 6 A zdrobi. 7 A copleși. 8 A slei. 9 A topi. 10-11 A (se) desconsidera. 12-13 A (se) înjosi.
- NIMICÍ, nimicesc, IV. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.
- NIMICÍ, nimicesc, IV. A distruge, a desființa, a prăpădi. Îi năvăli în piept... o sfîrșeală ce-l nimicea pînă la oase. PREDA, Î. 163. În viața ta luminoasă nu s-a putut ivi nici umbra măcar a unei dureri asemenea aceleia ce-mi nimicește inima. EMINESCU, N. 72. Pe Sînger ucigașul nu îl întrece nime!... Străin de toată mila, plăcerea-i cea mai vie Au fost să nimicească pe lume tot ce-nvie. ALECSANDRI, P. III 300.
Antonime nimicit
- A nimici ≠ a crea