Dicționar de sinonime
Sinonime oțărî
Cuvântul „oțărî” are următoarele sinonime:
oțărî ( verb )
- a mânia
- a burzului
- a înfuria
- a răsti
- a strâmba
- a mâhni
- a supăra
- a indigna
Sinonime Apropiate
- indispune - a supăra, a mâhni, a enerva, a irita, a plictisi, a înfuria
- burzului - a se supăra, a se enerva, a reacționa, a se înfuria
- răsti - a țipa, a se stropși, a striga, a urla, a se oțărî, a zbiera
- trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
- indigna - a (se) revolta, a fi nemulțumit, a (se) înfuria, a (se) scandaliza
- irita - a indispune, a enerva, a înfuria, a supăra, a inflama
- îndurerat - trist, afectat, mâhnit, supărat
- întrista - a amărî, a indispune, a îndurera, a mâhni, a supăra, a necăji, a întuneca, a posomorî, a înnegura
- mâhni - a supăra, a indispune, a amărî, a întrista, a îndurera
- mâhnire - întristare, supărare
- mâhnit - amărât, trist, supărat, indispus
- necăji - a supăra, a indispune, a amărî, a mâhni, a întrista, a face sânge rău, a șicana, a sâcâi, a tachina
- agasa - a deranja, a enerva, a indispune, a supăra, a înfuria, a plictisi
- amărăciune - necaz, supărare, amăreală, tristețe, mâhnire
- amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
Dex oțărî
- oțărî 1 A se mânia. 2 A se răsti la cineva. 3 A se revolta. 4 A se îngrozi. 5 A se mâhni. 6 A scârbi. 7 A face grimase din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute a se strâmba.
- OȚĂRÎ́, oțărăsc, IV. 1. A se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. ♦ și A (se) mâhni, a (se) supăra. ♦ A se înspăimânta, a se îngrozi. 2. A face grimase, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust). – Din ocerea.
- OȚĂRÎ́, oțărăsc, IV. 1. A se mînia, a se întărită, a se înfuria, a se burzului; a se răsti la cineva. Duca-vodă s-a oțărît și a strigat cu mînie. SADOVEANU, Z. C. 234. Ci lasă-le încolo de terfeloage, măi băiete... se oțăra Ruxanda Duhu, ascunzîndu-le ca pe niște dușmani ai casei. C. PETRESCU, R. DR. 29. ◊ A mîhni, a supăra. Acuma stă și doarme, după ce și-a oțărît inima. C. PETRESCU, î. II 176. 2. A face grimase, a se încrunta, a se strîmba (din cauza unei băuturi sau mîncări acre sau neplăcute). Annie gustă și se oțărî, rîzînd. C. PETRESCU, C. V. 194. ◊ Spuma de drojdie, din cale-afară de tare, oțărî pe meseni. Contabilul se scutură ca de friguri. STĂNOIU, C. I. 88. – Variante: oțărí (NEGRUZZI, S. I 120), oțerí (GALACTION, O. I 48, COȘBUC, P. I 226, ALECSANDRI, T. II 9, NEGRUZZI, S. I 292), oțerî (CREANGĂ, P. 204) IV.
- A SE OȚĂRÎ́ mă ~ăsc intranz. 1) A-și ieși din fire; a se burzului; a se mânia. 2) A se strâmba la față în semn că ceva (o mâncare sau o băutură) are gust rău. /<bulg. ocerja
- oțăra oțărî
- oțări oțărî
- oțeri oțărî